Soljenitin, omul care a dezvaluit lumii ororile Gulagului

Laureatul Premiului Nobel pentru Literatura, Alexandr Soljenitin va fi inmormantat miercuri, in cimitirul manastirii Donskoi, din Moscova, in locul pe care el insusi il alesese si care i-a fost rezervat de patriarhul Aleksei al II-lea, al Moscovei si al intregii Rusii, a spus un responsabil al Patriarhiei moscovite Nikolai Balachov, citat de NewsIn.

Patriot inzestrat cu o forta profetica si o determinare comparabila cu cea a lui Dostoievski, sigur ca este alesul destinului, ceea ce i-a permis sa invinga un cancer, scriitorul a carui barba lunga il facea sa semene cu marii intelectuali ai secolului al XIX-lea si-a consacrat viata luptei impotriva totalitarismului comunist.

Nascut la 11 decembrie 1918 in Caucaz, Soljenitin a facut studii de matematica si a aderat la idealurile revolutionare ale regimului care se nastea. Artilerist, a luptat curajos impotriva trupelor germane care au atacat URSS in 1941, dar nu a vazut pericolul ce pandea chiar de partea frontului sau. Cand a criticat competentele de strateg ale lui Stalin, intr-o scrisoare trimisa unui prieten, a fost condamnat, in 1945, la opt ani de lagar.

Experienta il marcheaza pentru totdeauna si il inscrie pe un drum de exceptie. Eliberat in 1953, cu cateva saptamani inainte de moartea lui Stalin, este exilat in Asia Centrala si incepe sa scrie, apoi revine in partea europeana a uriasei tari ca invatator la Riazan, la 200 de kilometri de Moscova.

Noul stapan al URSS Nikita Hrusciov aproba publicarea in revista literara non-conformista Novi Mir a nuvelei "O zi din viata lui Ivan Denisovici". Povestea unui detinut obisnuit al Gulagului apare la 18 noiembrie 1962. Este spart un tabu, o unda de soc parcurge URSS si zguduie mediile prosovietice din lumea intreaga, iar milioane de oameni care au fost inchisi in lagare se simt eliberati a doua oara. Insa dezghetul hrusciovian nu este facut sa dureze, spre deosebire de Gulag, care continua sa existe.
Soljenitin continua sa scrie, insa cartile sale, "Pavilionul Cancerosilor", apoi "Primul Cerc", nu ies decat in "samizdat", editii clandestine, apoi apar in strainatate, unde cunosc un mare succes. "O zi din viata lui Ivan Denisovici" ramane singura sa lucrare publicata in tara in perioada comunista.
Cand primeste premiul Nobel pentru literatura in 1970, Soljenitin renunta sa mearga la Stockholm, temandu-se ca nu se va mai putea intoarce in URSS-ul lui Leonid Brejnev.

Intre presiunile KGB-ului si cea a misiunii sale, caracterul dificil al scriitorului nu se slefuieste si prima sa casatorie se incheie cu un divort. Soljenitin este pe cale sa termine opera vietii sale, "Arhipelagul Gulag", o ampla fresca istorico-literara despre lagare, care va fi publicata la Paris intre anii 1973 si 1978, in trei volume, si va avea din nou un mare ecou in lumea intreaga.

Pentru Kremlin e prea mult si URSS il expulzeaza in 1974 pe cetateanul Soljenitin catre Occident, nu inainte de a-i retrage cetatenia. Merge mai intai Germania, traieste in Elvetia, apoi se stabileste in Statele Unite, in Vermont. Occidentul descopera atunci ca omul care a facut Moscova sa tremure este un conservator ortodox si slavofil, adesea prea critic fata de societatea de consum.

In 1994, dupa 20 de ani de exil, se intoarce triumfal in noua Rusie, dar si aici, adesea pesimist, nu isi gaseste locul in noua realitate postcomunista, chiar daca exprima opinii impartasite de compatriotii sai cerand de pilda pedeapsa cu moartea pentru teroristi sau aproband interventia armatei in Cecenia.
Se va apropia totusi de presedintele Vladimir Putin caruia ii va lauda calitatile, chiar daca va constata ulterior ca acesta din urma nu-i urmeaza sfaturile pe care i le da.

Ataca atunci un alt subiect delicat, daca nu chiar tabu, cel al relatiilor dintre evrei si rusi, declarand ca vrea sa favorizeze intelegerea reciproca. Insa un responsabil al Congresului evreiesc rus ii critica aspru lucrarea "Doua secole impreuna", considerand ca antisemitii pot gasi aici noi argumente. In ciuda trecutului de ofiter KGB al lui Putin, Soljenitin aprecia la acesta rolul pe care l-a avut in renasterea unei Rusii puternice si mandre de ea insasi. "Putin a primit ca mostenire o tara jefuita si ingenunchiata, cu cea mai mare parte a populatiei demoralizata si cazuta in mizerie. Si a inceput reconstructia (...) incetul cu incetul, lent. Aceste eforturi nu au fost remarcate si apreciate imediat", declara Soljenitin in aprilie intr-un album dedicat presedintelui aflat la final de mandat.

In 2006, Aleksandr Soljenitin a acuzat NATO ca pregateste "incercuirea totala a Rusiei si pierderea suvernitatii sale" prin "consolidarea metodica si persistenta a masinariei sale militare in estul Europei".
Putin, care l-a vizitat pe Soljenitin la 12 iunie 2007 pentru a-i inmana Premiul de Stat, a avut cuvinte de lauda la adresa celui care "si-a dedicat viata patriei".

"Milioane de oameni din intreaga lume leaga numele si operele lui Aleksandr Isaevici Soljenitin de insasi soarta Rusiei. Cum a spus si el: 'Rusia suntem noi insine. Noi suntem carnea si sangele ei, poporul ei' ", adauga presedintele Putin.

Mare istoric si scriitor politic, talentul literar al lui Soljenitin a facut obiectul unor judecati de valoare divergente, unii critici considerandu-l eminent, altii, cum ar fi fostul scriitor disident Vladimir Voinovici, afirmand ca geniul lui Soljenitin este un "mit".

Foarte slabit de mai multi ani, Soljenitin nu mai aparea decat rar in public. Imaginile televizate l-au aratat in scaun rulant primind oaspeti in casa sa de la Troite-Likovo, la nord-vest de Moscova. "La sfarsitul vietii mele, pot spera ca materialul istoric (...) pe care l-am colectat va intra in constiintele si memoria compatriotilor mei", spunea Soljenitin in 2007, cand presedintele Vladimir Putin ii inmana prestigiosul Premiu de Stat. "Experienta noastra nationala amara va ajuta, in cazul unor noi conditii sociale instabile, sa prevenim esecuri funeste", adauga scriitorul.