Jocul cu 32 de carti, numit "Cele sapte familii de dictatori", prezinta opt familii de fosti dictatori, printre care italianul Benito Mussolini, portughezul Antonio de Oliveira Salazar, sovieticul Stalin, spaniolul Francisco Franco. Fiecare carte indica varsta la care dictatorul a intrat in functie si la care a parasit puterea, cauza decesului si nu sunt uitate diverse trasaturi ale personalitatii acestuia.

Regulile de joc sunt simple, adica "nu exista", dupa cum spune, glumind, producatorul. "In dragoste, ca si in razboi, totul este permis, asa cum fiecare stie, si cine capituleaza, pierde". "Cum sa inveti despre capitole sumbre ale istoriei? Intrebarea este frecventa si raspunsul este: jucandu-te. De aceea acest joc nu trebuie luat prea in serios", declara patronul editurii, Volker Oppmann.

Istoricul Arnulf Baring avertizeaza in legatura cu o "minimalizare" a acestor perioade ale istoriei. "Cu cat Al Treilea Reich se indeparteaza in timp, cu atat procesul de reflectie pe acest subiect devine mai bizar", a explicat el. El reproseaza jocului ca "pune sceleratii pe aceeasi treapta", in conditiile in care "in comparatie cu Hitler, Mussolini a fost un om de onoare". Si ministrul regional de interne al orasului-land Berlin, Erhart Körting, gaseste jocul ca fiind "de prost gust".

"Comertul cu Hitler este de fapt o evolutie pozitiva", a declarat scriitorul berlinez de origine israeliana Rafael Seligmann. In opinia sa, acest lucru este "o treapta catre normalizare".