India, Vietnamul, China si alte 11 tari au limitat sau interzis exportul de orez, in timp de alte 15 tari, inclusiv Bolivia si Pakistanul, au luat aceleasi masuri in ce priveste graul, Kazahstanul limitand la randul sau exporturile de seminte de floarea soarelui. Aceste limitari ale exporturilor se rasfrang mai ales asupra tarilor sarace, importatoare de alimente si dependente de agentiile umanitare, oamenii din aceste tari vazandu-se obligati sa faca foamea. Panica legata de penuria alimentara ii face pe oameni sa cumpere si sa stocheze din ce in ce mai multe produse alimentare, asa cum se intampla de exemplu in Filipine, cel mai mare importator de orez din lume. O vanzatoare de orez din localitatea Los Banos (provincia Laguna din Filipine) declara in acest sens ca vanzarile ei de orez au crescut de la 5500 de livre pe zi (circa 2300 kilograme) acum un an la 8000 de livre (circa 4100 kilograme) pe zi.

Din 1980 incoace comertul cu alimente abia daca a inregistrat cresteri, in ciuda triplarii comertului cu servicii si produse industriale, pentru a face fata inflatiei. Acum, in conditiile secetei din Australia si ale tulburarilor din Argentina, lumea depinde din ce in ce mai mult de o mana de tari precum Thailanda, Brazilia, Canada si SUA, tari exportatoare de mari cantitati de alimente. Producatorii proprii au fost protejati de tarile bogate din emisfera nordica, din Japonia pana in Europa si SUA, asa cum muncitorii de fabricile de la Detroit doar in vis isi puteau imagina. Japonezii de exemplu isi protejeaza industria de orez in asa fel incat fac aproape imposibila concurenta din partea orezului importat, in timp ce Europa limiteaza si ea importurile de carne de vita si pui, Polonia mergand pana acolo incat sa blocheze chiar importurile de soia. Negociatorii au incercat ani de zile sa obtina un comert liber pentru produsele agricole, insa criza actuala le ingreuneaza sarcina, protestele din Haiti si Indonezia convingand multe state ca este mai important sa creasca economic ele insele si sa retina alimentele de care propria populatie are nevoie.

Citeste si:

Organizatiile internationale de ajutorare incearca sa-i ajute pe acei oameni care nu-si mai pot permite alimente in conditiile preturilor mari, lucru care nu este usor, asa cum afirma Josette Sheeran, director executiv al programului ONU World Food Programme, cu sediul la Roma. Restrictiile au dus la intarzieri in eforturile de sporire a programelor de ajutorare alimentara pentru Somalia sau Afganistan, mai ales dupa ce Pakistanul a impus o interdictie la exporturile de grau, responsabilii organizatiei vazandu-se nevoiti sa gaseasca noi furnizori.