Ca romanii vad cu ochi buni blocul comunitar nu este deloc surprinzator. Inca inainte de aderarea la UE, cetatenii Romaniei vedeau in drapelul comunitar o salvare, un fel de venire a americanilor in varianta poliglota. Optimismul irlandezilor, care au spus ''nu'' Tratatului de la Lisabona, document menit sa resusciteze proiectul constitutional european, este insa cel putin neasteptat.

Potrivit unei analize publicate de International Herald Tribune (IHT), votul negativ este de fapt raspunsul dat de cetatenii europeni esecului liderilor lor de a-si uni eforturile, la nivel european, in privinta unor subiecte importante. De asemenea, gestul irlandezilor indica opozitia dintre simplii cetateni si elitele europene, ale caror planuri complicate pentru o mai mare integrare europeana adancesc indiferenta sau alienarea cetatenilor.

In pofida eforturilor de a regla, fixa si face oamenii sa iubeasca Uniunea, acestia nu se simt legati de UE, daca problemele nu privesc direct noi beneficii, argumenteaza IHT, citat de Rompres. Dupa ''nu-ul'' spus de francezi si olandezi in 2005 Constitutiei europene, votul negativ al irlandezilor consolideaza un tipar ce indica faptul ca interesul national va triumfa in fata incercarilor de a crea o politica unificata a UE.

Citeste si:

Acum, potentialul pentru unitate printre cele 27 de state membre ale UE nu se extinde dincolo de initiativele unde riscul national si responsabilitatile sunt scazute, dupa cum a demonstrat-o si decizia de a ridica barierele comerciale impuse Cubei, chiar daca disidentii de la Havana au sustinut ca acest lucru nu trebuia facut.

Potrivit IHT, Uniunea Europeana ar trebui sa se concentreze, pe termen nelimitat, pe un singur subiect important, atat pentru cetateni cat si pentru Uniune, cum ar fi alimentarea cu energie. Ulterior, in loc sa creeze o Europa 'cu mai multe viteze', care ar face din multe tari jucatori de a doua si a treia divizie, Uniunea ar trebui sa ofere fiecarei tari posibilitatea de a se sustrage unor legi europene in trei sau patru cazuri, insa doar dupa ce tara respectiva a renuntat la dreptul de a vota sau la cel de veto asupra deciziilor restului UE in privinta domeniilor de la care au ales dinainte sa se eschiveze.