Anturajul candidatului republican la presedintia americana John McCain ilustreaza paradoxul situatiei sale, cultivand distanta fata de administratia lui George W. Bush, dar adoptand dogmele partidului presedintelui in exercitiu, comenteaza AFP, potrivit NewsIn.

Dintre principalii sai consilieri, putini sunt cunoscuti marelui public, iar si mai putini au legaturi directe cu administratia nepopulara a lui George W. Bush.

In ceea ce priveste politica externa, grupul de consilieri sunt dominati de neoconservatori, al caror curent influenteaza deciziile luate de Statele Unite inca din anii '90 si care au inspirat politica externa a presedintelui Bush dupa atentatele din 11 septembrie.

Astfel, Randy Scheunemann, care a fondat in 2002 Comitetul pentru Eliberarea Irakului, organizatie ce a pledat in favoarea razboiului, este principalul purtator de cuvant al lui McCain pe probleme de politica externa. Scheunemann si Robert Kagan, un alt consilier al lui McCain, sunt responsabilii organizatiei neoconservatoare Project for a New American Century, care promoveaza o linie agresiva. Acesta explica pozitiile dure ale lui McCain atat in ceea ce priveste Irakul, unde intentioneaza sa mentina trupele atat timp cat este necesar pentru a obtine un "succes", dar si fata de Iran, Cuba, Coreea de Nord si chiar Rusia, pe care vrea sa o excluda din G8, in pofida unui discurs in favoarea multilateralismului.
McCain este apropiat si de senatorul Joseph Lieberman, candidat democrat la vicepresedintie in 2000, dar a carui sustinere pentru razboiul din Irak l-a indepartat, practic, din partid.

In ceea ce priveste economia, sursele de inspiratie ale lui McCain sunt diverse, in conditiile in care senatorul de Arizona, care isi construieste campania in jurul politicii externe, are "o abordare economica ce nu este fondata pe principii", cu exceptia increderii in piata si a promisiunii sale de a reforma sistemul asigurarilor publice pentru pensie si pentru sanatate, considera Matt Welch, autorul unei biografii critice a acestuia - "Myth of a Maverick" (Mitul unui independent).

Andrew Ferguson, de la revista conservatoare The Weekly Standard, a afirmat in luna februarie ca personalitatile enumerate de John McCain ca surse de inspiratie pentru gandirea sa economica sunt atat de diferite incat "daca ar fi puse in aceeasi camera ar declansa o explozie intergalactica similara celei provocate de coliziunea dintre materie si antimaterie". Astfel, pe de o parte, el si-a fixat drept prioritate scaderea impozitelor, desi criticase masura la inceputul presedintiei Bush, iar pe de alta vrea sa ajunga la un echilibru bugetar.

Principalul sau purtator de cuvant pe probleme economice este Douglas Holtz-Eakin, fost sef al Biroului bugetar al Congresului, care denunta cu promptitudine programele sociale propuse de democratul Barack Obama. Dar mare parte din comunicarea pe probleme economice a lui McCain este lasata in grija telegenicei Carly Fiorina, fosta directoare a Hewlett-Packard, criticata in mediile de afaceri pentru ca a prezidat fuziunea dificila cu producatorul de computere Compaq. Mesajul sau se concentreaza adesea pe binefacerile scaderii impozitelor.

In ceea ce priveste justitia, un domeniu in care McCain si-a cultivat diferentele fata de Bush in Senat, candidatul il lasa din ce in ce mai des sa se exprime in numele sau pe fostul primar al New-Yorkului Rudolph Giuliani, dar si pe Fred Thompson, doi fosti rivali ai sai in alegerile primare. Ambii promoveaza fermitatea in lupta impotriva terorismului.

In ceea ce priveste domeniul social, Thompson este mai traditionalist decat Giuliani si chiar decat McCain, care si-a luat, insa, angajamentul sa numeasca la Curtea Suprema judecatori la fel de conservatori ca cei alesi de Bush - John Roberts si Samuel Alito.


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.