Scoala nu reincepe in toata China pentru ca majoritatea elevilor au murit in cutremur

In Xiang, cele doua strazi care au ramas sunt goale, dupa ce aproape toti copiii au murit in urma prabusirii scolii. Cativa adolescenti au dat foc unor bancnote in memoria mortilor - obicei chinez - in ceea ce era pana la seism mijlocul culoarului scolii, iar cei doi soldati care au ajutat la evacuarea cadavrelor privesc ritualul plangand.

Copiii care au supravietuit par niste fantome. Stau tacuti si nemiscati langa mame. "Nu doarme noaptea. Obisnuia sa doarma cu fratele sau si acum are cosmaruri in fiecare noapte", spune Li Rong. Verisorul ei in virsta de 14 ani, Li Hongxing, unul dintre cei circa 12 supravietuitori, se aseaza langa mama sa. Fratele sau de 16 ani se numara printre cei 400 de elevi ingropati in mormantul comun din afara orasului. Hongxing nu a ascultat ordinele profesorarei sale si s-a dus la baie cu un prieten. Ca rezultat, el nu se afla la etajul trei al scolii in momentul producerii seismului. "Fratele lui era ascultator, dar cei ascultatori mor intotdeauna", spune verisoara sa.

Scoala cu patru etaje, construita in urma cu zece ani, s-a prabusit rapid. "Intr-un minut s-a prabusit, ca la 11 septembrie. Al doilea etaj a devenit primul etaj", spune o femeie. "Elevii si profesorii sunt ingropati in acelasi mormant. Erau atat de amestecati incat nimeni nu mai putea fi recunoscut", adauga ea.
Hongxing a strigat dupa ajutor din baie pana cand a fost gasit, dupa cateva ore. Si colegii sai au strigat dupa ajutor, dar satenii nu au reusit sa ridice bucatile de beton, iar pana la sosirea soldatilor, seara urmatoare, toti elevii erau morti. Pe Hongxing il doare si acum spatele dupa ce s-a tarat pe sub bucatile din acoperis cazute. Vorbeste doar pentru a-si corecta mama in legatura cu detalii despre scoala. "Sufletul l-a parasit", spune verisoara sa.

Adolescentul pare a fi inteles de o vecina mai in varsta, Yang Liyin, care a fost salvata dupa ce i s-a prabusit casa. "Am 84 de ani si niciodata nu mi-as fi imaginat asa ceva. Am strigat si am tot strigat", spune ea. "Am o greutate in piept si un sentiment de zadarnicie in inima", adauga femeia.