Benedict al XVI-lea este (numai) cel de-al optulea papa de origine germana din istoria Bisericii Catolice, un numar modest avand in vedere influenta pe care a avut-o Sfantul Imperiu asupra Papalitatii.

Primul papa german a fost Grigore al V-lea si este un caz clasic de nepotism. Este ales in 996, la varsta de 24 de ani. Bruno, pe numele sau mirean, fiu al lui Otto, duce de Carinthia, a fost nepotul imparatului Otto I cel Mare si capelanul varului sau, imparatul Otto al III-lea. Moare brusc in 999, atat de brusc incat toata lumea suspecteaza un asasinat.

Urmatorul este Clement al II-lea, care ocupa scaunul pontifical din decembrie 1046 pana in octombrie 1047, suficient ca sa-l incoroneze imparat pe Henric al III-lea. Un examen toxicologic efectuat recent a relevat faptul ca a murit otravit cu acetat de plumb, dar asta nu este o dovada ca ar fi fost asasinat pentru ca pe vremea aceea tratamentul cu acetat de plumb era folosit frecvent pentru tratarea... bolilor venerice.

Citeste si:

Henric nu se mai incurca in subtilitati si ii numeste direct pe urmatorii trei papi germani: Damaschin al II-lea, care se remarca printr-un pontificat de 23 de zile, Leon al IX-lea, sub care are loc Marea Schisma in 1054 si care consacra celibatul preotilor, Victor al II-lea, mare adversar al simoniei. Stefan al X-lea ii succede lui Victor al II-lea si dovedeste un zel deosebit in incercarile de a consolida reforma gregoriana, de a-i expulza pe normanzi din Italia si de a-l impune imparat pe fratele sau, Gottfried.

Abia dupa 464 de ani, in 1522, Biserica Catolica il alege papa pe Adrian Florisz Dedel, sub numele de Adrian al VI-lea. Desi revendicat de nationalismul german, Adrian era de fapt olandez. Contemporan cu Luther si Soliman Magnificul, Adrian se remarca intr-un pontificat de numai un an prin incapacitatea de a intelege implicatiile Reformei si aversiunea fata de muzica.