Benedict al XVI-lea este (numai) cel de-al optulea papa de origine germana din istoria Bisericii Catolice, un numar modest avand in vedere influenta pe care a avut-o Sfantul Imperiu asupra Papalitatii.

Primul papa german a fost Grigore al V-lea si este un caz clasic de nepotism. Este ales in 996, la varsta de 24 de ani. Bruno, pe numele sau mirean, fiu al lui Otto, duce de Carinthia, a fost nepotul imparatului Otto I cel Mare si capelanul varului sau, imparatul Otto al III-lea. Moare brusc in 999, atat de brusc incat toata lumea suspecteaza un asasinat.


Urmatorul este Clement al II-lea, care ocupa scaunul pontifical din decembrie 1046 pana in octombrie 1047, suficient ca sa-l incoroneze imparat pe Henric al III-lea. Un examen toxicologic efectuat recent a relevat faptul ca a murit otravit cu acetat de plumb, dar asta nu este o dovada ca ar fi fost asasinat pentru ca pe vremea aceea tratamentul cu acetat de plumb era folosit frecvent pentru tratarea... bolilor venerice.

Henric nu se mai incurca in subtilitati si ii numeste direct pe urmatorii trei papi germani: Damaschin al II-lea, care se remarca printr-un pontificat de 23 de zile, Leon al IX-lea, sub care are loc Marea Schisma in 1054 si care consacra celibatul preotilor, Victor al II-lea, mare adversar al simoniei. Stefan al X-lea ii succede lui Victor al II-lea si dovedeste un zel deosebit in incercarile de a consolida reforma gregoriana, de a-i expulza pe normanzi din Italia si de a-l impune imparat pe fratele sau, Gottfried.

Abia dupa 464 de ani, in 1522, Biserica Catolica il alege papa pe Adrian Florisz Dedel, sub numele de Adrian al VI-lea. Desi revendicat de nationalismul german, Adrian era de fapt olandez. Contemporan cu Luther si Soliman Magnificul, Adrian se remarca intr-un pontificat de numai un an prin incapacitatea de a intelege implicatiile Reformei si aversiunea fata de muzica.