Ramasa cativa ani fara adversari dupa sfarsitul Razboiului Rece, Alianta Nord-Atlantica pare sa atraga in prezent tot mai multe antipatii. Organizatia de Cooperare de la Shanghai se vrea un NATO asiatic, in timp ce presedintele venezuelean, Hugo Chavez, viseaza la un SATO pentru America Latina.

Daca Organizatia de Cooperare de la Shanghai (SCO) va accepta in randurile sale Republica Islamica Iran, acest lucru ar putea duce, in mod inevitabil, la transformarea aliantei intr-un bloc militaro-politic orientat impotriva SUA si NATO, apreciaza Aleksandr Hramcihin, seful Departamentului pentru studii analitice din cadrul Institutului de analiza politica si militara de la Moscova.

Declaratia sa a survenit dupa ce, in timpul recentelor dezbateri televizate Moscova-Beijing, secretarul general al SCO, Bolat Nurgaliev, a anuntat ca, in cadrul forumului organizatiei de luna viitoare, ce se va desfasura la nivel de experti, se va pune in discutie problema extinderii.

„Recomandarile expertilor vor fi esentiale pentru definirea pozitiei pe care o vom adopta fata de primirea de noi membri", a precizat Nurgaliev, care a adaugat ca mai multe state si-au manifestat dorinta de a a­dera la SCO.

El a admis ca intre membri exista „anumite neintelegeri" in privinta extinderii Organizatiei de Cooperare de la Shanghai, numita si Grupul „Shanghai-6" si formata din Rusia, China, Uzbekistan, Tadjikistan, Kazahstan si Kirgizstan. Cele mai nerabdatoare sa se alature celor sase sunt Iranul si Pakistanul, care au in prezent statutul de observator, alaturi de Mongolia si India. Dezbaterile se anunta aprinse, in conditiile in care carta SCO nu contine prevederi clare privind admiterea de noi membri, fapt care nici nu s-a intamplat pana acum.

Teheranul se grabeste

Autoritatile iraniene si-au intensificat in ultimele luni eforturile diplomatie, dorind un proces rapid de accedere in SCO. Intr-un interviu acordat agentiei IRNA, Mohsen Talaei, adjunctul ministrului iranian de externe, a declarat ca o primire a tarii sale ar fi "avantajoasa" pentru toate statele membre. El i-a sfatuit pe membrii SCO sa nu ia o decizie politica.

Fostul ambasador al Teheranului in Japonia sustine ca Statele Unite incearca sa revina influenta iraniana in regiune, nedorind ca o republica rivala Washingtonului sa adere la "Grupul Shanghai-6".
Dupa ce s-a intalnit pe 26 martie, la Dusanbe, cu presedintele Tadjikistanului, Emomali Rahmon, ministrul iranian de externe, Manuchehr Mottaki, a declarat ca acesta i-a promis ca va sprijini aspiratia Teheranului de a intra in clubul marilor puteri asiatice. Cu un an in urma, si secretarul general Bolat Nurgaliev salutase dorinta Iranului, apreciind ca nu vor fi afectate "relatiile cu alte organizatii regionale si internationale".

O miscare inteleapta

Vladimir Sazhin, analist in cadrul Institutului de Studii Orientale de la Moscova, este de parere ca accederea Iranului in randul Organizatiei de Cooperare de la Shanghai ar fi "o miscare inteleapta", care ar asigura practic "supravietuirea politica si economica" a unei tari din ce in ce mai izolate pe plan international. "Daca cererea ii va fi acceptata, Iranul va face rost de parteneri legitimi, printre care se numara doi jucatori importanti pe scena mondiala - Rusia si China".

Totodata, acest statut i-ar oferi si o oarecare protectie fata de amenintarile SUA si ale aliatilor lor, in special Israelul. Majoritatea analistilor considera insa ca este putin probabil ca Iranul sa devina membru al SCO in viitorul apropiat. Chiar daca Moscova si Beijingul au sprijinit intotdeauna Teheranul la Natiunile Unite, expertii nu cred ca cele doua puteri ar risca "o confruntare deschisa" a Organizatiei de Cooperare de la Shanghai cu Washingtonul si Bruxelles-ul.

Citeste si:

Intre ciocan si nicovala

"China si Rusia vor incerca sa previna transformarea SCO intr-o organizatie antioccidentala si antiamericana", sustine Turaj Atabaki, profesor de istorie la universitatea Leiden din Olanda. Cele doua tari se tem ca primirea Iranului ar putea duce "la izbucnirea unor conflicte si confruntari intre Est si Vest". Si Sazhin este de aceeasi parere, notand ca afirmatiile lui Mottaki de la Dusanbe nu exprima decat dorinta Teheranului.

"Nu cred ca autoritatile iraniene s-au consultat cu cele de la Moscova si Beijing in privinta obtinerii statutului de membru", a declarat Vladimir Sazhin. Pe de alta parte, atat China, cat si Rusia au interese comerciale majore in Iran.

Gigantul asiatic are nevoie de resursele energetice ale Teheranului. In plus, Iranul este o piata de desfacere importanta pentru armamentul chinezesc si pentru alte produse. Iar Moscova spera sa vanda mai multe arme si energie nucleara guvernului iranian.

SUA, gata de riposta

Richard Boucher, asistentul secretarului american de stat pe probleme ale Asiei Centrale si de Sud, a lasat sa se inteleaga ca Washingtonul este iritat nu numai de intentiile Teheranului, ci, in general, de activitatile SCO. El a subliniat ca Organizatia de Cooperare de la Shanghai nu este Pactul de la Varsovia, dar, daca se va apropia de structura fostei aliante a statelor comuniste, Statele Unite vor riposta.

In replica la declaratiile lui Boucher, Mohammad-Ali Hosseini, purtatorul de cuvant al Ministerului de Externe de la Teheran, a declarat ca SUA sunt impotriva aderarii Iranului la SCO, deoarece scopul lor este sa destabilizeze puterile asiatice.

Efectul dominoului

Nimeni nu poate anticipa ce ar face Iranul in calitate de membru al SCO. Dar se poate presupune ca ar incerca sa creeze "o ruptura intre membrii permanenti ai Consiliului de Securitate al ONU". Situatia este oricum delicata. Daca la summitul de la Dusanbe, care va avea loc in luna august, Iranul va face o cerere oficiala, organizatia va trebui sa o ia in considerare.

Si sa dea apoi Teheranului un raspuns. O eventuala acceptare a Iranului ar crea un precedent, care da si el dureri de cap celor sase. Beneficiind de sprijinul Chinei, Pakistanul ar emite aceleasi pretentii. Or, liderii "Grupului Shanghai-6" nu doresc Pakistanul fara India. Numai ca interesul autoritatilor de la New Delhi fata de organizatie a fost intotdeauna scazut.

Membrii si observatorii SCO sunt, impreuna, cel mai mare producator de energie si un formidabil bloc economic si militar. Chiar daca au sustinut de la inceput ca nu doresc sa devina o alianta militara si ca actiunile organizatiei nu vor fi indreptate asupra vreunui stat, potentialul este imens.