Never lie twice (sa nu minti niciodata de doua ori) ar putea fi titlul unui film american sau un sfat dat lui G.W. Bush pentru a-i transmite doua lucruri: Dupa raportul celor mai importante 16 servicii de informatii americane care confirmau sistarea, in 2003, a programului nuclear iranian in scopuri militare, nu se mai impune o interventie militara americana in Iran. in orice caz, nu intr-un viitor imediat; Nu incercati sa repetati povestea cu Irakul, care nu avea arme de distrugere in masa si nu intretinea legaturi cu Al-Qaida.

Pe scurt, stop pretextelor inventate, care pot conduce la dezordine mondiala, dupa cum am putut constata de la ultimul razboi din Irak incoace. intr-adevar, daca raportul serviciilor de informatii americane e serios si fiabil, atunci va slabi sprijinul comunitatii internationale in favoarea inaspririi sanctiunilor impuse Iranului si va trage covorul de sub picioarele lui G.W. Bush, care a facut din eventuala interventie militara contra instalatiilor nucleare iraniene calul de bataie al ultimului sau an la Casa Alba.

Raportul in cauza releva totusi ca Iranul continua sa produca uraniu imbogatit, in scopuri civile, dupa cum sustin autoritatile iraniene.

Lupte interne in Administratia Bush


Orice s-ar spune, Iranul are capacitatea de a produce arma nucleara, dar la orizontul anilor 2009-2014. Cine e familiarizat cu regimul lui Mahmoud Ahmadinejad stie ca, in acest caz, nu se poate pune problema increderii, de unde nevoia de a nu relaxa presiunea sanctiunilor, dar fara amenintarea unei iminente operatiuni militare.

Aceasta nu ar avea ca efect decat intarirea nationalismului si asa exacerbat al unui mare numar de iranieni care s-au saturat de puterea "ayatollarhiei". Trebuie, de asemenea, luat in considerare faptul ca declasificarea acestui recent raport se inscrie in contextul bataliei interne din sanul Administratiei Bush in jurul adoptarii celei mai nimerite strategii in cazul Iranului.

Citeste si:

De o parte sunt secretarul de stat Condoleezza Rice si secretarul apararii, Robert Gates, ostili unei interventii militare, iar de cealalta, vicepresedintele Dick Cheney, care, dupa ce a influentat in trecut falsul raport asupra armelor de distrugere in masa din Irak, ar fi incercat acum sa modifice continutul actualului document sau macar sa impiedice divulgarea lui.

Presiunile asupra Iranului trebuie insa continuate, iar negocierile trebuie sa tina cont de obiectivele strategice ale iranienilor, indiferent de natura regimului din aceasta tara. Altfel spus, sa ofere garantii de securitate si recunoasterea influentei sale regionale.

Publi­carea rapor­tului men­tio­nat schimba insa multe din datele pro­blemei. Chi­nezii si rusii, si asa re­ti­centi in privinta inas­pririi sanc­tiunilor contra Iranului, nu mai vad acum oportuna con­vocarea unei reuniuni a Consiliului de Securitate, in acest sens.