Mostenirea lui Putin

In ultimii opt ani, Vladimir Putin a creat in Rusia un sistem autocratic represiv bazat pe ofiteri ai serviciilor secrete, a limitat drepturile individuale ale rusilor si a promovat agresiv ceea ce unii comentatori au numit "capitalism neliberal", iar alti autori "capitalism de stat". Portdrapelul capitalismului de stat rusesc este gigantul Gazprom, prin intermediul caruia Kremlinul controleaza economia nationala si isi exercita influenta asupra situatiei geopolitice din Europa.

Incurajat de veniturile uriase obtinute in urma cresterii preturilor la hidrocarburi, Putin s-a angajat intr-o politica externa de confruntare cu Occidentul apropiata de cea din perioada razboiului rece si de apropiere de regimurile autoritare. Anul trecut, Rusia s-a retras din Tratatul privind Fortele Conventionale in Europa, a reluat practica zborurilor bombardierelor nucleare strategice si a consolidat Organizatia de Cooperare de la Shanghai, poreclita "Clubul dictatorilor".

Verticala puterii, "simbolul falic"

1. Centralizarea administrativa si subordonarea legislativului

Daca exista un termen pe care il repeta neobosit propaganda putiniana pe toate canalele, acesta este "stabilitate". Nu exista prilej public cu care sa nu se sublinieze ca, spre deosebire de anii ’90, anii lui Boris Eltin, ai "democratiei si haosului", epoca Putin a adus Rusiei "stabilitate" politica si economica, securitate si democratia "dirijata".

Primul pas spre obtinerea stabilitatii a fost constructia "verticalei puterii", adica aducerea tuturor institutiilor statului sub autoritatea Kremlinului. Un concept pe care ideologul lui Putin, Gleb Pavlovski, l-a asemuit, intr-un discurs, unui "simbol falic": "Nimeni nu trebuie sa se astepte sa creasca prea mare", isi linistea Pavlovski audienta.

La scurta vreme dupa alegerea sa in functia de presedinte, in 2000, Putin s-a intors impotriva guvernatorilor regionali. Guvernatorii faceau parte din Consiliul Federatiei (camera superioara a parlamentului rus) avand puterea de a bloca legislatia adoptata de camera inferioara (Duma) si sa aprobe numirea unor oficiali de rang inalt, printre care procurorul general. In iunie 2000, Duma a adoptat o lege sustinuta de Kremlin prin care guvernatorii si presedintii legislativelor regionale erau deposedati de fotoliile din Consiliul Federatiei. Acestia din urma s-au opus initial, dar in cele din urma s-au inclinat in fata vointei lui Putin, care a creat imediat sapte districte supragubernatoriale conduse de emisari ai Kremlinului cu rolul de a asigura "respectarea legii federale". A treia miscare, una care ar trebui sa ne dea de gandit este cea prin care Putin si-a asigurat dreptul de a demite guvernatorii aflati sub ancheta penala chiar inainte ca procurorii sa formuleze acuzatiile.

In primul sau discurs despre starea natiunii, in iulie 2000, Putin a sustinut ca "slabiciunea statului impiedica reformele economice si sociale" si a pledat pentru un sistem de putere "vertical", pe care, cum observau cei de la Moscow Times, l-a folosit de trei ori in acel discurs si niciodata de atunci.

A patra lovitura data guvernatorilor a fost adoptarea, in toamna anului 2000, a unui nou Cod Fiscal prin care autoritatile regionale erau obligate sa incredinteze veniturile obtinute din taxe si impozite guvernului federal, care urma sa le redistribuie apoi regiunilor. Orice politica regionala independenta, fie ca era vorba de investitii, fie de proiecte sociale, a fost ucisa din fasa.

Ultima lovitura le-a fost administrata guvernatorilor dupa masacrul de la Beslan, cand, sub pretextul "intaririi statului", au fost anulate alegerile pentru guvernatori, acestia urmand sa fie numiti de presedinte.

In mai 2005, tot pentru intarirea statului, Putin a reusit sa-si subordoneze complet legislativul prin schimbarea legii electorale: A fost schimbat sistemul electoral astfel incat alegerea deputatilor din Duma sa se faca in temeiul votului proportional. Totodata s-au decis ridicarea pragului electoral de la 5 la 7% si interzicerea coalitiilor si blocurilor electorale. In urma acestor masuri simple, nici un partid anti-Kremlin nu a mai depasit de atunci pragul electoral, iar partidul prezidential, Rusia Unita, a ajuns sa obtina in iarna trecuta 60% din voturi.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe