Harta conflictelor 'inghetate'

Nagorno-Karabah

Nagorno-Karabah este o regiune manoasa de aproximativ 4400 km patrati, situata in vestul Azerbaijeanului.

Populatia este de 138.000 de oameni, in cea mai mare parte armeni.

De-a lungul istoriei, azerii si armenii si-au disputat acest teritoriu prin conflicte sangeroase.

In timpul ocupatiei sovietice, in 1923, regiunea Azerbaijean a fost declarata autonoma.

La data respectiva era locuita in proportie de 95% de etnici armeni.

Minoritatea azera a crescut treptat in timpul ocupatiei sovietice, ajungand la sfarsitul anilor 80 la aproximativ 25% din totalul populatiei.

Armenia si armenii din Karabah au inceput sa se planga de "azerificare".

In februarie 1988, parlamentul local a votat unificarea cu Armenia, si la numai doua zile au avut loc serioase ciocniri interetnice.

Conflictul s-a accentuat, si in decembrie 1991 populatia armeana a votat declaratia de independenta.

A izbucnit un razboi crancen, caracterizat prin acte de purificare etnica, masacrarea civililor si distrugerea proprietatilor si a mostenirii culturale a ambelor popoare.

Trupele armene din Karabah au primit ajutor important din partea Rusiei.

Aproape toti etnicii azeri au fugit sau au fost alungati.

Pana in prezent, in urma armistitiului din mai 1994, pacea a ramas fragila.

Trupele armene continua sa ocupe 15% din teritoriul Azerbaijanului.

Autoproclamata republica Nagorno-Karabah nu a fost recunoscuta de nici un alt stat.

Nici chiar de Armenia, desi teritoriul respectiv este de facto parte a unei Armenii largite.

Primul ministru armean, Serzh Sarksyan, a spus ca dupa precedentul Kosovo ar trebui recunoscuta si independenta Nagorno-Karabah.

Transnistria

Transnistria este un teritoriu ingust, de aproximativ 4.200 de km patrati, la granita cu Ucraina si Republica Moldova.

Populatia de 555.000 de oameni se imparte in trei grupuri etnice, fiecare ocupand cate o treime din teritoriu - moldoveni, ucraineni si rusi.

Aparitia teritoriului separatist Transnistria in 1988-1990 a fost un rezultat al temerii minoritatilor ucraineana si rusa ca vor fi de-rusificate, ca se va trece de la alfabetul chirilic la cel latin si ca va fi impusa o reforma culturala menita sa reduca influenta Rusiei.

Etniile au votat pentru independenta in septembrie 1990, iar cateva luni mai tarziu au avut loc ciocniri intre separatisti si Republica Moldova.

In iulie 1992, luptele au luat amploare. Armata a 14-a sovietica a intervenit in favoarea separatistilor, ceea ce a marcat infrangerea Moldovei prin semnarea unui armistitiu.

Separatistii au fost ajutati de voluntari din Rusia si Ucraina. Mai tarziu, Rusia isi va mentine prezenta militara in regiune - aproximativ 1200 de militari, iar Moldova o va numi in mod oficial ocupatie militara ilegala.

Rusia nu si-a respectat angajamentul de a-si retrage trupele. Transnistria este condusa de Igor Smirnov si este considerata un punct cheie in traficarea ilegala de arme si oameni catre Europa occidentala.

Igor Smirnov a afirmat ca Transnistria ar avea mai mult drept la independenta decat Kosovo.

Abhazia

Abhazia este o fasie de pamant de aproximativ 8600 km patrati, pe coasta de est a Marii Negre, la granita cu Georgia si Rusia.

Recunoscuta de Georgia ca republica autonoma, ca si Karabah si Transnistria, nu a mai fost recunoscuta de nici un alt stat.

Economia depinde aproape in totalitate de cea a Rusiei, care a facut invetitii de mari proportii in turism si infrastructura.

Majoritatea etnicilor abhazi detin pasapoarte rusesti. Populatia este de aproximativ 216.000 de oameni, dintre care cei mai multi sunt abhazi, rusi si armeni.

Etnia georgiana a scazut de la 240.000 de oameni in 1989 la 46.000 in zilele noastre.

Cererea de largire a autonomiei politice si culturale a Abhaziei s-a accentuat odata cu tendintele separatiste ale Georgiei in interiorul URSS, de la sfarsitul anilor 1980.

In iulie 1989 au izbucnit violente, dar armata sovietica a intervenit imediat.

In iulie 1992 Abhazia s-a declarat independenta. Guvernul Georgiei a raspuns trimitand 3000 de militari si provocand lupte grele.

Separatistii abhazi au fost initial invinsi. Li se alaturase si Confederatia popoarelor de munte din Caucaz. Pe de alta parte, un mare numar de populatii pro-ruse din nordul Caucazului s-au unit si ele.

Sprijiniti de trupe rusesti, abhazii au lansat o mare contra-ofensiva impotriva Georgiei.

Ca si in Karabah, au urmat crime in masa si distrugeri ireparabile.

In septembrie 1993, capitala Abhaziei, Suhumi, a fost ocupata de separatisti.

Se estimeaza ca aproximativ 250 000 de oameni, in cea mai mare parte georgieni, au luat calea exilului.

In prezent, tensiunile sunt tinute sub control prin prezenta unor pbservatori ONU si a unor trupe de mentinere a pacii provenite din CSI.

Dupa declaratia de independenta a provinciei Kosovo, liderul abkhaz, Serghei Bagaps, a declarat ca se insala cine crede ca Abhazia se va opri din drum dupa ce Kosovo si-a declarat independenta.

Osetia de sud

Osetia de sud este o regiune de aproximativ 3900 de km patrati, aflata la granita de nord a Georgiei cu Rusia.

Populatia este de aproximativ 70 000 de oameni. Osetia de sud si-a votat independenta, pentru a doua oara, intr-un referendum din noiembrie 2006.

Numai Rusia a recunoscut declaratia de independenta.

O prima tentativa s-a facut in 1992, dar a fost respinsa la scara internationala.

Osetii reprezinta o etnie total diferita de georgieni. Osetia de sud a fost creata in 1922, iar amestecul etnic de oseti si georgieni a ramas neschimbat cateva zeci de ani (doua treimi oseti, o treime georgieni).

In 1989, tensiunile s-au accentuat odata cu dorinta localnicilor de a organiza un front popular pentru unirea cu Osetia de nord - aflata peste granita, in Rusia.

Violentele s-au intensificat in 1991, cand au avut loc lupte sangeroase.

Peste 100.000 de etnici din Osetia de sud au fugit in Osetia de nord.

Georgia a fost obligata sa accepte un armistitiu pentru a evita o confruntare serioasa cu Rusia.

O misiune de pace ruso-georgiano-osetiana se afla inca la fata locului.

In ultimii ani au avut loc repetate intalniri intre reprezentantii Georgiei si separatistii osetieni, dar nu s-a ajuns la nici o intelegere.

Ca si Abhazia, Osetia de sud are relatii economice si politice stranse cu Rusia.

Liderul Osetiei, Eduard Kokoity, a declarat ca ambitia sa ar fi sa vada unite cele doua Osetii pana la sfarsitul lui 2008.

In toate cele patru regiuni, pozitia Rusiei a fost de sustinere a fortelor separatiste, fie cu soldati, fie diplomatic, lucru care nu s-a intamplat si in cazul Kosovo.

Moscova sustine ca declaratia de independenta a acestei regiuni este ilegala.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe