In conditiile in care lumea se desparte in doua pentru Kosovo si Romania sprijina integritatea Serbiei, ZIUA a lansat o dezbatere publicistica pe tema provocarilor aduse institutiilor mondiale si sistemului de drept international de criza din provincia sarba Kosovo si Metohia.

Aceasta a primit ecouri si in alte ziare. Razvan Voncu scrie in ziarul "Azi", ca raspuns, un articol intitulat "Adio dreptului international!". Decizia Consiliului de Securitate al ONU, de a pasa dosarul Kosovo catre NATO si Uniunea Europeana, reprezinta cea mai grava incalcare a dreptului international, de la Acordul de la Munchen (1938) incoace. In acest moment, se poate spune ca dreptul international nu mai exista sau, cel putin, ca sansele mici nu mai sunt aparate de el", scrie analistul de politica externa, care concluzioneaza: "Intrucat dreptul international nu prea mai exista, ca sa ne apere, trebuie sa incepem sa ne aparam singuri".

In editia de azi prezentam ultimul episod din materialul "Kosovo: pasiunea de a proroci dezastrul", semnat de Gabriel Andreescu, intitulat "Pozitia Romaniei: cea mai proasta posibila", conform considerentelor sale.

Citeste si:

La ultima sesiune a Consiliului European, unde s-a sperat si gasirea unei strategii comune privind statutul provinciei Kosovo, Romania si-a anuntat pozitia prin declaratia publica a premierului Calin Popescu Tariceanu. Ceea ce fusese exprimat, anterior, in diferite formulari de catre presedintele Traian Basescu si de ministrul de Externe, a devenit expresia unei ferme atitudini de politica a statului: nu vom recunoaste independenta provinciei Kosovo. In acest mod, orice speculatii privind divergenta de pozitii intre institutiile romanesti cu competente in materia politicii externe sunt depasite. E adevarat ca domnul Traian Basescu a adaugat o nota viril-personalizata acestei teme cand a subliniat ca, in orice caz, Romania nu va recunoaste independenta provinciei Kosovo "in timpul mandatului sau".

In sfarsit, joi Parlamentul a simtit nevoia sa sustina printr-un vot amplu pozitia Guvernului in aceasta chestiune. Ne asociem, in acest fel, acelui club format din tari membre UE reticente fata de secesiunea Kosovo, din care mai fac parte Spania, Slovacia, Cipru si Grecia. Cu observatia ca noi nu avem problemele lor. Spania se raporteaza la tara Bascilor, unde majoritatea doreste separarea, Slovacia se gandeste la existenta unui grup important de maghiari - 600.000 - majoritari intr-un teritoriu istoric aflat exact la marginea cu Ungaria, iar Cipru are in vedere eventuala legitimare a regimului separatist turc. Grecia nu face decat sa sprijine Guvernul cipriot de identitate greceasca, cu care este legata printr-un cordon ombilical. Temerea acestor tari pare a fi punerea unei semnaturi ce poate fi invocata in nu stiu ce contexte ce le-ar privi in mod direct, mai tarziu.