Multa vreme ramas necunoscut marelui public, acest razboi din umbra a iesit la iveala dupa 2006 prin comunicatele ambelor tabere publicate pe internet. Initial, gherila a acceptat sustinerea Al Qaeda contra ocupatiei americane, dar tensiunile au inceput sa se accentueze si conflictul se arata inevitabil. Analistii arata ca Al Qaeda are o agenda antiamericana globala si planetara pe cand insurgentii sunt legati de cauza nationalista, obiectivele lor diferentiindu-se total.

Conflictul este inevitabil intre cele doua forme de jihad, silite fatalmente sa se lupte in teren. Prezenta in randurile Al Qaeda a numerosi jihadisti internationali, veniti in majoritate din Orientul Mijlociu, este de asemenea, greu de inghitit de catre rebelii irakieni, care "resimt dur aceasta noua forma de dominatie". Iar propaganda si omniprezenta in media a retelei teroriste agaseaza miscarile insurgente ai caror combatanti din teren "doresc sa beneficieze de actiunile lor".

Explodarea in 2006 a violentelor confesionale dintre militiile siite si sunniti a intarziat temporar ruptura dintre cele doua tabere. In favoarea acestor violente, mai multe factiuni au fost atrase in orbita Al Qaeda, cum a fost cazul Ansar al-Sunna, dar majoritatea gruparilor rebele, ca puternica "Armata islamica a Irakului", au pastrat distanta cu prudenta.