Africa a intrat in era globalizarii. Pentru prima data in ultimii 30 de ani a inregistrat o rata reala de crestere economica de peste 5%, al 4-lea an consecutiv. Datorita resurselor bogate - materii prime si petrol -, Africa e din nou curtata de puterile globale, in special de SUA si China. Nu mai este privita ca o povara, ci ca o oportunitate.

In primul rind, cred ca relatia europeano-africana trebuie sa se bazeze pe principiul impartirii responsabilitatii intre parteneri cu drepturi si obligatii egale. Ar trebui sa avem un dialog politic mai onest si mai deschis si sa putem rezolva, fara sa dramatizam, probleme precum drepturile omului, coruptie, migratie, subventiile pentru fermieri, imigratia talentelor.

Ajutorul pentru Africa nu e un scop in sine, el trebuie sa fie o investitie, un sprijin pentru cresterea economica, pentru combaterea saraciei. Povestile de succes din Rwanda si Tanzania au fost posibile datorita unei viziuni clare, pe termen lung. La cererea Comisiei Europene, UE si-a revizuit politica de dezvoltare incepind din 2005. Dupa decizia de a aloca 0,7% din PIB pentru ajutor de dezvoltare pina in 2015, UE sustine ca jumatate din cele 20 miliarde de euro alocati vor fi destinati Africii. Si sintem pe cale sa punem acest plan in aplicare.