Scandal, inscenare, incendiere artificiala de spirite sau simpla tentativa de abatere a atentiei publice? Intotdeauna iesirea la rampa a oligarhului rus Boris Berezovski incinge atmosfera, punandu-i pe jar pe politicieni, analisti si pe oamenii legii. Si mereu aparitiile fostului partener de afaceri al lui Roman Abramovici au "coincis" cu anumite evenimente. In cazul de fata, este vorba de apropiata vizita la Washington a presedintelui Ucrainei, Viktor Iuscenko.

Urmarit de Procuratura generala a Rusiei, fostul partener de afaceri al lui Roman Abramovici vrea cu orice pret sa ajunga la Kiev. Dar nu reuseste. Pentru ca noua putere a Ucrainei nu se decide daca sa-i acorde sau nu viza de intrare. De ce? Initial, s-a vorbit de nedorinta de a complica mai mult relatiile cu Moscova. Apoi, s-a constatat ca in interiorul conducerii de la Kiev nu exista unanimitate in privinta viitorului lui Berezovski: trebuie el extradat catre Rusia sau nu? Ieri insa, cu trei zile inainte ca presedintele Viktor Iuscenko sa-si inceapa vizita de patru zile la Washington, Berezovski a venit cu o explicatie proprie: noile autoritati se tem de el.

O poveste fara sfarsit

Nu atat de el, cat de ceea ce este el in stare. Problema este ca, in ultimul timp, cazul Gongadze a fost repus pe tapet. Totul a inceput cu declaratia lui Iuscenko, potrivit caruia misterul asasinarii, in 2000, a ziaristului independent a fost elucidat, vinovat fiind fostul regim Leonid Kucima. Nimic nou, in ultima instanta. Nu trebuie uitat ca povestea, parca una fara sfarsit, s-a aflat, practic, la originea valului de proteste din 2001, cand luni de zile sute de mii de oameni reuniti sub lozinca "Ucraina fara Kucima" au cerut, fara succes insa, demisia sefului statului.

Voci importante

Citeste si:

Dar cine sunt acei colaboratori ai lui Kucima? La acea data, Iuscenko a pastrat tacere. A vorbit insa Berezovski, alias Platon Elenin, si care a anuntat ca a reusit sa intre, ilegal, in posesia faimoaselor inregistrari audio facute, in perioada 2000-2001, in biroul lui Kucima de fosta garda de corp a acestuia, maiorul Aleksandr Melnicenko, benzi care pot, indirect, confirma vinovatia predecesorului lui Iuscenko. Da, numai ca printre vocile inregistrate figureaza inclusiv cele ale unor actuali demnitari, precum seful administratiei prezidentiale, Aleksandr Zincenko, presedintelui Radei Supreme, Vladimir Litvin, chiar glasul lui Iuscenko si a primului sau ministru, Iulia Timosenko.

Interventie binevenita

Intr-adevar, daca totul este adevarat, nici Iuscenko, nici Timosenko nu au de ce sa se bucure de venirea lui Berezovski, pentru care respectivele casete, in cazul in care ele sunt cele reale, pot deveni niste foarte puternice arme de santaj. Poate nu intamplator, omul-cheie al acestei istorii intortocheate a simtit nevoia sa iasa din mutenie.

Maiorul Melnicenko a informat Serviciul de securitate al Ucrainei (SBU) in legatura cu "planul criminal pus la cale de un grup international condus de Berezovski", plan elaborat cu scopul unic de a "exercita, in interese presonale, presiuni asupra actualilor guvernanti" de la Kiev. In plus, fosta garda de corp, posesorul casetelor originale, a negat categoric ca i-ar fi incredintat lui Berezovski o parte din inregistrari, cerand SBU sa intreprinda masurile care se impun impotriva oligarhului, care reprezinta "un pericol pentru securitatea nationala a Ucrainei". Melnicenko a primit azil politic in SUA. Recent, Iuscenko declara ca, la nevoie, este gata sa se intalneasca cu acesta.