Nascut la 18 mai 1920, la Wadowice, un mic orasel polonez situat nu departe de Cracovia, intr-o familie modesta, Karol Josef Wojtyla a cunoscut durerea de mic. Mama sa, Emilia, o fiinta foarte cucernica, dar macinata de boala, a murit pe cind fiul ei avea opt ani, lasindu-l in grija tatalui sau, Karol, militar de profesie. Trei ani mai tirziu, fratele sau adorat, Edmund, a fost rapus de scarlatina. Dar aceste tragedii prin care a trecut inca de mic aveau sa-l intareasca pentru incercarile la care a fost supus mai tirziu.

Crescut cu grija de un tata care l-a indemnat mereu spre studiu, Lolek a fost fascinat de tinar de literatura si teatru, astfel ca, la inceputul anilor '40, a parut ca este sortit unei cariere teatrale. Dupa declansarea razboiului, el a fost nevoit sa munceasca la uzinele Solvay din Cracovia pentru a primi cartele de alimente. Astfel, timp de citeva luni a fost pus sa sparga piatra la o cariera. In acelasi timp, el a continuat sa se instruiasca si a activat intr-o trupa de teatru aflata in ilegalitate, dar, in cele din urma, a ales religia.

Primul Papa slav

Studiile religioase le-a inceput in clandestinitate, pe vremea ocupatiei naziste, devenind preot in 1946, in timpul comunistilor. Comportamentul sau extrem de modest a facut ca enoriasii sa-l indrageasca foarte repede. Datorita culturii sale si preocuparilor filozofice, s-a facut remarcat rapid in cadrul ierarhiei bisericesti, astfel ca nu a fost lasat prea mult sa fie preot de tara, fiind trimis la studii de perfectionare.

In 1958, Wojtyla este numit episcop, apoi arhiepiscop, fiind ridicat la rangul de cardinal in 1967 de catre Papa Paul al VI-lea. Avea doar 58 de ani in momentul in care a fost ales Papa (pe 16 octombrie 1978), dupa moartea fulgeratoare a predecesorului sau, Ioan Paul I, care nu a apucat sa conduca destinele bisericii decit o luna. Primul slav care a urcat pe tronul Sfintului Petru, ocupat de 450 de ani numai de italieni, Ioan Paul al II-lea a revolutionat aceasta functie, implicindu-se mult in politica internationala si strabatind Pamintul in lung si-n lat, lucru de neimaginat pentru predecesorii sai, care treceau arareori de zidurile Vaticanului.

Apostolatul

In cei peste 26 de ani la cirma Bisericii Catolice, el a facut 104 calatorii in strainatate, in cursul carora a vizitat 129 de tari. Papa a dus misiunea de evanghelizare si mesajul de reintoarcere la credinta pe toate continentele, reusind sa se simta in largul sau in orice circumstanta, printre inalti oficiali, capete incoronate, dar si printre indieni. Dorinta aceasta de a vizita, fara odihna, si cele mai indepartate comunitati catolice l-a facut sa strabata aproximativ 1,25 milioane de kilometri, performanta care i-a determinat pe ziaristi sa-l numeasca "Atletul lui Dumnezeu". Personalitate carismatica, poliglot si sportiv, Ioan Paul al II-lea a stabilit inca de la inceput o buna relatie cu presa, ceea ce i-a asigurat o mediatizare fara precedent, cuvintul sau capatind tot mai multa importanta pe masura ce notorietatea sa sporea.

Fabrica de sfinti

Papa cu o mare aplecare spre politic, Ioan Paul al II-lea a fost si un lider spiritual plin de forta, conducind cu o mina de fier Biserica Catolica. In 26 de ani de pontificat a proclamat 482 de sfinti si a beatificat 1.338 persoane, mai mult decit toti predecesorii sai la un loc. El a tinut peste 10.000 de discursuri si a redactat 14 enciclice, aducind in discutie toate subiectele - probleme ideologice, modele economice, probleme sociale, rasismul, protectia mediului, situatia lumii a treia, securitatea si dezarmarea.

Premierele unui Pontif iesit din comun

De-a lungul pontificatului sau, Ioan Paul al II-lea a promovat neincetat dialogul inter-religios, fiind primul Papa care a calcat pragul unei moschei sau al unei sinagogi. In contextul intensificarii dialogului dintre Biserici se inscrie si calatoria in Romania, in mai 1999, prima tara ortodoxa pe care a vizitat-o. Au urmat apoi vizite in mai multe tari ortodoxe, insa visul sau de a face cele doua religii surori sa-si dea mina s-a izbit constant de opozitia Bisericii Ruse, care nu a acceptat venirea Papei in Rusia si i-a acuzat constant pe catolici de prozelitism.

Ioan Paul al II-lea a avut curajul de a cere iertare pentru greselile comise de Biserica Catolica in timpul cruciadelor, in razboaiele religioase, in modul in care i-a tratat pe negri, precum si pentru cele impotriva evreilor.

In ciuda eforturilor sale, Papa nu a reusit sa opreasca scaderea continua a numarului celor care frecventeaza biserica, multi reprosindu-i linia conservatoare adoptata in privinta moravurilor, dar si in alte chestiuni, cum ar fi celibatul preotilor.

El si-a atras numeroase critici pentru faptul ca se mentine ferm in a nu aproba folosirea prezervativelor, intr-o epoca in care SIDA face ravagii in intreaga lume. Ioan Paul al II-lea s-a mentinut insa hotarit pe pozitii, avertizind impotriva laxitatii morale si a consumismului societatii occidentale, indemnindu-i in mod special pe polonezii sai iubiti, abia eliberati din jugul comunismului, sa nu cada prada tentatiilor lumii contemporane.

Cruciada impotriva Imperiului Raului

Alegerea lui Karol Wojtyla ca papa a fost un soc pentru liderii de la Kremlin, iar rapoartele primite din Polonia despre activitatea sa de pina atunci aveau sa sporeasca temerile privind problemele pe care le vor avea de infruntat pe viitor. Aceeasi ingrijorare domnea si la Varsovia, desi, asa cum consemneaza istoriile, multe oficialitati, printre care si ministrul apararii si viitorul presedinte al tarii, Wojcieh Jaruzelski, nu si-au putut reprima un sentiment de mindrie nationala la vestea inscaunarii unui Papa polonez.

Pentru comunisti, problemele nu au intirziat sa apara, iar sapte luni mai tirziu, la prima vizita in Polonia in noua calitate, Papa Ioan Paul al II-lea era primit in triumf de conationalii sai. Acea prima vizita in Polonia este caracterizata de unul dintre biografii Papei drept "noua zile care au schimbat lumea". Slujba de la Cracovia trebuie sa fi parut o monstruozitate pentru autoritatile comuniste, care au asistat neputincioase, si chiar ignorate de populatie, la momentul in care peste un milion si jumatate de oameni s-au strins pentru a-l asculta pe cel mai ilustru fiu al tarii.

"Trebuie sa fiti puternici, dragii mei frati si surori. Trebuie sa fiti puternici prin taria ce vine din credinta. Astazi mai mult ca oricind trebuie sa fiti puternici", a spus atunci Papa. Un an mai tirziu, in vara lui 1980, Polonia este scuturata de un val de greve, afectind sute de intreprinderi, intre care si santierul naval din Gdansk, unde, pe 14 iunie, electricianul Lech Walesa preia initiativa, indemind muncitorii sa se baricadeze in incinta.

O zi mai tirziu, Ioan Paul al II-lea isi trimitea in Polonia, "in vacanta", secretarul personal, Stanislaw Dziwisz. Acesta, dar si altii din anturajul sau, ii vor furniza Papei constant rapoarte privind situatia din Polonia. Pe 31 august, la Gdansk se semneaza un acord istoric privind infiintarea primului sindicat independent din spatele Cortinei de Fier. La ceremonie, Walesa a avut grija sa agite demonstrativ un pix avind pe el figura Suveranului Pontif. Influenta Papei era atit de vizibila incit conducatorii sovietici au trimis emisari la Vatican, rugindu-l sa intervina pentru a modera revendicarile Solidaritatii.

Alianta dintre Sfintul Scaun si Casa Alba

Este greu de stiut daca influenta Sfintului Parinte ar fi fost suficienta pentru a darima regimul comunist din Polonia daca pe scena internationala nu ar fi aparut un alt personaj ce avea sa joace un rol major in aceasta lupta: presedintele american Ronald Reagan. Legaturile secrete dinre SUA si Vatican fusesera deja stabilite prin intermediul lui Zbigniew Brzezinski, consilier de securitate al lui Carter si, mai apoi, consultant al lui Reagan in privinta Poloniei. Multe dintre detaliile privind filiera Washington-Vatican, prin care se canalizau ajutoarele destinate sindicalistilor, se vor afla probabil in anii ce vor urma, caci Brzezinski a refuzat sa le dezvaluie atit timp cit Papa era in viata.

Casa Alba si Sfintul Scaun se aliaza in lupta contra Imperiului Raului, iar importanta pe care americanii i-o acorda Papei este cel mai bine ilustrata de faptul ca insusi directorul CIA, William Casey, care era catolic, a vizitat de mai multe ori Vaticanul. Mai mult, Casey ii prezenta Suveranului Pontif informatii secrete, la care nu aveau acces nici la Washington decit un numar mic de oameni. Aceasta relatie speciala a fost "una dintre cele mai mari aliante secrete ale tuturor timpurilor", dupa cum afirma consilierul pentru securitate nationala al lui Reagan, Richard Allen, si el catolic.

Glontul oprit de mina Fecioarei

La 13 mai 1981, lumea incremenea la aflarea vestii ca Papa a fost victima unui atentat, produs chiar in Piata Sf. Petru. Teroristul turc Mehmet Ali Agca a tras atunci, de la citiva metri distanta, mai multe gloante, dintre care doua l-au lovit in plin pe Suveranul Pontif, unul dintre ele ranindu-l grav la stomac. Asa cum se intimplase si cu Ronald Reagan, cu trei luni inainte, proiectilul a trecut la citiva milimetri de aorta, supravietuirea sa fiind caracterizata drept un miracol. Mai tirziu, Suveranul Pontif avea sa atribuie acest miracol Fecioarei Maria, a carei aparitie la Fatima era aniversata in acea zi.

Putini au fost cei care s-au indoit de implicarea KGB-ului in aceasta tentativa de asasinat, dar in boxa acuzatilor au ajuns doar Agca si citiva conspiratori turci si bulgari. Ancheta in privinta "filierei bulgare" nu a dat nici un fel de rezultat, dar unii analisti apreciaza ca la acea vreme, atit Papa, cit si alti lideri occidentali au preferat sa treaca sub tacere implicarea KGB-ului, pentru a nu da nastere unei confruntari cu sovieticii intr-o perioada atit de tensionata.

Bulgarii au declarat in repetate rinduri ca nu au fost implicati in aceasta poveste, iar in timpul vizitei efectuate la Sofia, in 2002, Ioan Paul al II-lea a declarat el insusi ca subiectul este inchis. Pe de alta parte, intr-un interviu publicat pe 31 martie de "La Repubblica", Agca a facut o dezvaluire socanta, afirmind ca nu ar fi reusit sa traga de mai multe ori asupra Papei fara sprijinul unor preoti si cardinali de la Vatican. Dupa ce Suveranul Pontif l-a vizitat pe atentator, in 1983, in inchisoare, Ali Agca declara: "Papa stie totul".

"Copacul era deja puterzit"

Dupa introducerea legii martiale in Polonia, in decembrie 1981, Papa va continua sa ajute Solidaritatea, care trecuse in clandestinitate, folosind fondurile aflate la dispozitia sa. Evenimentele pe care le astepta de la inceputul Potificatului sau aveau sa se precipite dupa 1985, anul ascensiunii lui Mihail Gorbaciov la cirma URSS. Nu mult dupa aceea, liderii Solidaritatii ies din inchisoare. In 1987, generalul Jaruzelski face o vizita la Vatican, in cursul careia ii marturiseste Papei ca partidul comunist nu mai are viitor in Polonia.

Citeva luni mai tirziu, regimul polonez este confruntat cu un nou val de greve, fiind nevoit sa se aseze la masa trativelor cu Solidaritatea. Sindicatul creat de Walesa este din nou legalizat si cistiga in vara anului 1989 alegerile pentru noul Senat. In aceeasi perioada, Lech Walesa merge la Vatican pentru a-i multumi Papei in numele Solidaritatii si poporului polonez. Eliberarea Poloniei avea sa fie urmata in tumultuoasele luni ale sfirsitului lui 1989 de prabusirea regimurilor comuniste din toata partea de est a Europei, ultimele zile ale acelui an revolutionar fiind marcate de caderea lui Ceausescu.

Papa Ioan Paul al II-lea nu si-a arogat insa niciodata vreun merit deosebit in darimarea comunismului, nici chiar atunci cind cel care i-a atribuit un rol determinant a fost Mihail Gorbaciov. "Copacul era deja putrezit. L-am scuturat doar bine si merele putrede au cazut", a spus Sfintul Parinte in timpul unui intrevederi cu ultimul lider sovietic. Insa Suveranul Pontif nu s-a oprit aici din lupta sa pentru cauza binelui, iar forta credintei sale l-a induplecat pina si pe dictatorul Fidel Castro, care e permis celebrarea Craciunului din 1997, pentru prima oara dupa 27 de ani, in onoarea Papei, a carui vizita era programata pentru ianuarie 1998.

Batalia pentru Sfintul Scaun

Decesul Papei Ioan Paul al II-lea reprezinta semnalul de incepere a bataliei pentru succesiune, ce se va da intre cardinalii ce fac parte din colegiul elector, ce se va intruni zilele urmatoare la Vatican. Dintre cei 194 de cardinali, citi numara astazi ierarhia Bisericii Catolice, doar 135 vor participa la conclav deoarece cei trecuti de 80 de ani nu mai au dreptul sa se pronunte in privinta celui ce va ocupa Sfintul Scaun.
Data fiind starea precara a sanatatii Papei Ioan Paul al II-lea din ultimii ani, problema succesiunii a fost amplu dezbatuta, s-au facut nenumarate speculatii privind nationalitatea si orientarea viitorului Suveran Pontif si s-au intocmit zeci de liste de nume de "papabili", termen italienesc care-i desemneaza pe cei ce au sanse sa acceada la rangul de Papa.

Citeste si:

Conservatori vs. liberali

Din toate dezbaterile de pina acum reiese ca, la conclav, problema principala cu care se vor confrunta cardinalii electori este cea a pozitiei doctrinare a viitorului Papa. Dupa o lunga domnie a unui Papa foarte conservator, in sinul Bisericii au aparut numeroase voci care cer o liberalizare. Periodic sint aduse in discutie probleme precum renuntarea la celibatul preotilor catolici, autorizarea utilizarii prezervativului sau hirotonirea femeilor. Ioan Paul al II-lea insa a condus cu o mina de fier Biserica si a inabusit din fasa orice tentativa de a aduce in dezbatere publica aceste teme, considerindu-le abateri grave de la doctrina.

Pe de alta parte, s-a pus problema ca o schimbare brusca a pozitiei Vaticanului ar produce confuzie in rindurile credinciosilor. In atare situatie, unele voci inclina spre o varianta de compromis, pledind pentru alegerea unui moderat, de preferinta mai in virsta, care sa nu aiba un pontificat prea lung, iar abia la alegerea unui succesor al acestuia sa se puna serios problema unei liberalizari doctrinare. Nu in ultimul rind, este greu de crezut ca se va ajunge la o solutie liberala in conditiile in care 130 dintre cei 135 de membri ai conclavului au fost ridicati la rangul de cardinal chiar de Ioan Paul al II-lea, care a avut grija sa se inconjoare de conservatori, pentru a se asigura cumva ca succesorul sau ii va urma in mare masura linia.

Infruntarea orgoliilor nationale

Nationalitatea viitorului Papa este, de asemenea, un motiv de dispute, multe tari rivnind la onoare de a avea un reprezentant in fruntea ierarhiei la Vatican. Ioan Paul al II-lea a fost primul Papa ne-italian in ultimii mai bine de 450 de ani si este de asteptat ca membrii colegiului elector din Peninsula sa incerce sa promoveze din nou unul de-al lor ca Suveran Pontif.

Cardinalii italieni reprezinta 17a din totalul electorilor, astfel ca sint o forta demna de luat in seama. In acelasi timp, altii considera ca a sosit vremea ca si alte tari sa aiba un Papa. Se vorbeste, spre exemplu, de un Papa sud-american, avind in vedere ca este un continent eminamente catolic si cu o populatie insemnata. A mai fost luata in calcule varianta unui Papa de culoare, avind in vedere sporirea pronderii credinciosilor africani in sinul bisericii. Pe de alta parte, alti europeni considera ca au si ei dreptul sa desemneze un Papa, aducind argumentul ca tarile lor ofera cel mai mare sprijin financiar pentru Biserica, nu africanii sau sud-americanii.

In ceea ce-i priveste pe americani, acestia par sa aiba putine sanse in prezent, tinind cont de numeroasele scandaluri de abuz sexual in care a fost tirita ierarhia catolica din SUA. Nici din punct de vedere politic nu ar fi de dorit un Papa american, avind in vedere ostilitatea multor europeni fata de politica actualei administratii de la Washington. Asa cum se stie, Ioan Paul al II-lea s-a opus vehement invaziei americane in Irak.

Batalie apriga pentru succesiune

Cele mai recente liste de "papabili" il au in frunte pe arhiepiscopul de Milano, cardinalul Dionigi Tettamanzi (71 ani), care la bursa pariurilor are o sansa de 2-1 sa ajunga Papa. La mica distanta se claseaza Arhiepiscopul de Havana, Jaime Ortega y Alamino (69 ani) cu o cota de 4-1 si africanul Francis Arinze (72 de ani) cardinal din Nigeria, cu o sansa de 6-1.

In cursa pentru ocuparea tronului Sf. Petru figureaza mai multi italieni, printre care cardinalul Angelo Scola (63 ani), arhiepiscop al Venetiei, secreatrul de stat al Vaticanului, Angelo Sodano (77 ani), prefectul Congregatiei pentru episcopi, Giovanni Battista Re (71 ani) si Camillo Ruini (74 ani), episcop-vicar al Romei, cel mai cunoscut prelat italian pe plan international.

Alti "papabili" pomeniti in presa sint reprezentantii Americii de Sud, in frunte cu Oscar Rodriguez Maradiaga (62 ani) din Honduras, cardinalul argentinian Jorge Bergoglio (67 ani) si arhiepiscopul de Sao Paulo, brazilianul Claudio Hummes. Un alt candidat cu ceva sanse este columbianul Dario Castrillon Hoyos (75 ani), prefect al Congregatiei pentru cler. In mod surprinzator, recent s-a spus ca au crescut si sansele cardinalului german Joseph Ratzinger (77 ani), prefect al congregatiei pentru doctrina credintei de la Vatican si un apropiat al Papei, a carui candidatura parea pina nu demult exclusa fiind renumit pentru conservatorismul sau.

Comentatorii mai iau in calcul si sansele unor cardinali precum arhiepiscopul Vienei Christoph Schoenborn (60 ani) si indianul Telesphore Placidus Toppo (65 ani) din Ranchi. Unii spun ca sint outsideri, insa la fel era si polonezul Karol Wojtyla in 1978, si totusi a condus biserica timp de 26 de ani. Oricit de multe speculatii s-ar face, nimeni nu poate sti ce se va intimpla la conclav, unde totul depinde de abilitatea celor intrati in cursa de a-si gasi aliati care sa-i sustina. Algerea Papei se va face prin vot, insa rezultatul depinde de intelegerile ce se vor incheia pe culoarele Vaticanului, in cladirea in care electorii vor fi inchisi, departe de orice contact cu lumea, pe toata durata conclavului.

Un miliard de catolici

Biserica Catolica are cel mai mare numar de credinciosi dintre toate religiile crestine, Suveranul Pontif pastorind mai bine de un miliard de credinciosi.

Crestini 2.069.883.000
Romano catolici 1.092.853.000
Protestanti 364.530.000
Ortodocsi 217.030.000
Anglicani 79.988.000
Independenti 406.074.000
Musulmani 1.254.222.000
Hindusi 837.262.000
Universalisti chinezi 398.106.000
Budisti 372.974.000
Religia Sikh 24.295.200
Evrei 6.182.000

Suveranul Pontif, in agonie: Sfintul Parinte a suferit un stop cardiac dupa ce a primit maslul

Starea sanatatii Papei Ioan Paul al II-lea s-a deteriorat brusc in noaptea de joi spre vineri, iar succesiunea de informatii tot mai alarmante venite de la Vatican a produs o unda de soc in intreaga lume. Derularea rapida a evenimentelor si pesimismul exprimat de atit de secretosii oficiali ai Vaticanului nu au mai lasat loc de speranta. Batrinul Suveran Pontif, care se lupta de ani intregi cu maladia Parkinson, isi traieste cu eroism ultimele clipe.

La o zi dupa ce responsabilii Vaticanului anuntau ca perioada de convalescenta dupa operatia de traheotomie nu merge asa de bine cum se spera si s-a recurs la instalarea unei sonde nazo-gastrice pentru hranirea Papei, joi noaptea a venit stirea ca, la toate problemele, s-a adaugat si o infectie urinara.
Papa are febra mare si tensiunea scazuta. Citeva minute mai tirziu, surse de la Vatican declarau ca Suveranul Pontif a primit maslul, sacrament rezervat bolnavilor aflati pe patul de moarte.

Televiziunile din intreaga lume si-au intrerupt imediat programele pentru a anunta tragica stire. Camerele de luat vederi s-au atintit asupra ferestrelor de la etajul trei al Palatului apostolic, unde se afla apartamentele Papei, ziaristii incercind sa ghiceasca in spatele obloanelor. Desi numerosi comentatori au subliniat ca, teoretic, impartasania poate insemna doar ca este in pericol de moarte, dar isi poate reveni, faptul ca anturajul sau a recunoscut oficial acest lucru arata ca situatia este extrem de grava.

O infectie urinara este extrem de grava pentru un bolnav de Parkinson, care este si asa foarte slabit. Aceasta a fost probabil cauzata de problemele de deglutitie cu care se confrunta din cauza agravarii bolii si care au antrenat o deshidratare a organismului, ce a provocat, la rindul sau o cistita, a explicat neurologul italian Stefano Ruggieri, citat de "Corriere della Sera".

Declaratiile oficiale facute ieri de purtatorul de cuvint al Vaticanului Joaquin Navarro-Valls au spulberat practic orice urma de speranta. Infectia urinara s-a generalizat, transformindu-se in septicemie, iar noaptea trecuta, dupa ce a primit maslul, Papa a suferit un stop cardiac. Potrivit sursei citate, parametrii biologi ai Papei sint alterati, tensiunea este fluctuanta, insa Suveranul Pontif si-a mentinut luciditatea. El a cerut ieri sa i se citeasca anumite parti din Biblie si rugaciuni. Papa este "foarte linistit", a spus Navarro-Valls, vrind probabil sa sugereze ca Ioan Paul al II-lea isi asteapta calm sfirsitul misiunii pamintesti.

Fapt fara precedent in istoria Vaticanului, Navarro-Valls a anuntat ieri ca biroul de presa va ramine deschis si in timpul noptii, semn ca anuntul de care se tem toti credinciosii catolici si nu numai ei poate veni in orice clipa.

Moartea in demnitate

Spre deosebire de evenimentele din luna martie, cind Papa a fost internat de doua ori la Policlinica Gemelli din Roma, de aceasta data nu se mai pune problema unei spitalizari. Retinindu-si cu greu lacrimile, Navarro-Valls a explicat ca Ioan Paul al II-lea a fost informat asupra gravitatii situatiei si a decis sa ramina in apartamentul sau. Potrivit comentatorului pe probleme religioase al cotidianului "La Repubblica", ultima dorinta a Papei a fost "sa fie lasat sa moara cu demnitate, ca Suveran Pontif, in camera sa de la Vatican, in fata Pietei Sfintul Petru".
Aceasta decizie este in deplin acord cu cele declarate de-a lungul timpului de Sfintul Parinte despre modul in care trebuie tratati cei suferinzi.

Aparator al vietii umane, Ioan Paul al II-lea s-a pronuntat in repetate rinduri impotriva eutanasiei, insa, in acelasi timp, a atras atentia ca oamenii nu trebuie sa se agate cu orice pret de viata, recurgind la tratamente din ce in ce mai sofisticate, denuntind ceea ce el a numit "incapatinarea terapeutica".
Dupa cit se pare, Ioan Paul al II-lea a ajuns la concluzia ca in cazul sau s-a facut tot ceea ce era omeneste posibil.

Bolnav de mai bine de 10 ani de Parkinson, Suveranul Pontif a beneficiat de cele mai moderne tratamente pentru a incetini degradarea necrutatoare a organismului. In urma cu mai bine de o luna, a acceptat sa ie supus unei traheotomii si sa i se monteze un tub pentru a putea sa respire, care i-a rapit insa puterea de a vorbi. A urmat apoi sonda pentru alimentare artificiala, care creaza mari neplaceri bolnavilor. In urma stopului cardiac suferit in noaptea de joi spre vineri s-a recurs la asistenta cardio-respiratorie, insa se pare ca Papa nu este dispus sa accepte mai multe eforturi, oricit de bine-intentionate, de a-l tine in viata.

Calvarul neputintei

Pentru un Papa care a strabatut mai mult de un milion de kilometri in misiunea sa pastorala pe toate continentele, fiind mereu activ, in mijlocul multimii, aceasta teribila subrezire a sanatatii este un calvar. Asa cum s-a vazut in ultima luna, chiar extrem de bolnav fiind, Papa a tinut sa se arate macar la fereastra apartamentului sau.

Probabil cea mai dureroasa imagine a exasperarii mintii in fata slabiciunii trupului a fost aparitia Suveranului Pontif de duminica trecuta, cind romano-catolicii au sarbatorit Pastele. Era pentru oara in 26 de ani de Pontificat cind Ioan Paul al II-lea nu a putut participat la celebrarile pascale, insa a tinut sa rosteasca macar binecuvintarea Urbi et Orbi. Cedind in fata insistentelor sale, asistentii i-au adus microfonul, insa acolo, la geamul ce da in Piata Sfintul Petru, Ioan Paul al II-lea nu a putut articula nici macar un sunet.

Pelerinii strinsi in piata au izbucnit in lacrimi, iar Papa si-a dus miinile la cap intr-un evident gest de frustrare si disperare. Sportivul de altadata nu a mai putut decit sa binecuvinteze multimea cu un semn al crucii. Pastorul a peste un miliard de catolici a incercat sa-si indeplineasca inca o data indatoririle, insa trupul nu il mai ajuta. Aceeasi scena s-a repetat miercuri, zi traditionala de audienta generala la Vatican. Un Papa mut, redus la conditia de a-si exprima prin gesturi dragostea pentru credinciosii strinsi in Piata Sfintul Petru. Judecind dupa starea foarte grava in care se afla ieri, acestea vor ramine probabil ultimele imagini ale Papei Ioan Paul al II-lea in viata.

Maslul, sacramentul bolnavilor

Papa Ioan Paul al II-lea a primit joi noaptea Maslul, unul dintre cele sapte sacramente ale bisericii romano-catolice, care este celebrat pentru bolnavii aflati in stare grava. Papa Ioan Paul al II-lea a mai primit o data in viata Maslul, imediat dupa atentatul din 1981, chiar in masina ce gonea spre policlinica Gemelli. Acest ritual este menit a conferi putere divina, pace, curaj si iertarea a pacatelor nu doar muribunzilor, ci si credinciosilor care au o boala grava ori se pregatesc pentru o operatie dificila. In cadrul acestui sacrament, preotul isi aseaza miinile pe fruntea bolnavului si se roaga pentru iertarea pacatelor acestuia. Apoi ii unge fruntea si miinile cu ulei sfintit. Dupa acest sacrament, Papa a primit viaticul, euharistia rezervata bolnavilor carora li s-a facut Maslul, numita popular si "ultima impartasanie".