Doua documente publicate de Pentagon in cursul lunii martie - Strategia nationala de aparare a SUA, semnat de ministrul apararii Donald Rumsfeld si Strategia militara nationala a SUA, semnat de seful Statelor Majore Reunite Richard Myers - explica nu numai ce fel de strategie au la ora actuala SUA, ci si care este "planul lor pentru viitor", releva cotidianul italian "Il Manifesto", citat de Rompres.
"America este o tara aflata in razboi", care trebuie sa infrunte patru tipuri de "provocari". Primul tip il reprezinta cele "traditionale", care provin de la "state cu forte militare traditionale si sisteme avansate, inclusiv rachete de croaziera si balistice, ce incearca sa controleze regiuni-cheie ale lumii". Cele "neregulate", provin de la dusmani care folosesc metode "neconventionale" pentru a contracara fortele militare americane.

Provocarile "explozive" sint cele care provin de la adversari ce folosesc si dezvolta tehnologii avansate pentru "a anula actualele avantaje americane in domenii operative-cheie". In fine, cele "catastrofale" sint de asteptat din partea unor "forte ostile care, in fata dominatiei americane in formele traditionale de razboi, incearca sa achizitioneze arme de distrugere in masa". In aceasta categorie - care cuprinde nu numai arme nucleare, chimice si bacteriologice, ci si dispozitive radiologice si explozibili cu un potential ridicat - sint acum incluse si "armele asimetrice", cum ar fi "cyber-atacurile impotriva retelelor informationale americane".

Diferitele "provocari" se suprapun una peste cealalta. De pilda, cele ale adversarilor din Irak si Afganistan sint fie "traditionale", fie "neregulate", cele ale retelei al-Qaida sint "neregulate", dar pot fi si "catastrofale"; cele ale Coreei de Nord sint, concomitent, "traditionale", "neregulate" si "catastrofale". Se preconizeaza ca la un moment dat vor aparea "opozanti mai capabili", in stare sa lanseze simultan cele patru tipuri de "provocari".

Oricine poate deveni dusman

Statele Unite ale Americii au deci in fata o gama vasta de "dusmani": de la cei care "incearca sa terorizeze populatia americana si sa distruga modul nostru de trai", pina la cei care "incearca sa restringa libertatea noastra de actine globala", incercand sa "determine SUA sa plateasca costuri prohibitive sub aspect uman, material, financiar si politic, pentru a le obliga sa se retraga dintr-o regiune cheie sau dintr-o actiune in curs, se afirma in documentele citate. Chiar daca SUA "nu vor avea nici un competitor global de acelasi grad si vor pastra o capacitate militara traditionala de neegalat", cu timpul "unele puteri in ascensiune pot fi in masura sa ameninte Statele Unite, sa rivalizeze cu noi in sectoare cheie ale competitiei militare si tehnologice, sau sa ameninte interesele americane incercind sa domine regiuni cheie". Definitia de "dusman" este astfel extinsa la orice tara (de pilda China) care este in masura pe viitor sa rivalizeze cu SUA sau sa le ameninte interesele lor in "regiuni cheie".

Baze avansate pentru actiuni rapide

Citeste si:

Dupa ce au descris situatia "provocarilor" si a "dusmanilor", cele doua documente complementare subliniaza ca strategia militara nationala "serveste la concentrarea fortelor armate asupra mentinerii conducerii americane intr-o comunitate globala provocata pe mai multe fronturi".

In acest scop, fortele armate asigura prezenta militara americana in "patru regiuni avansate": Europa, Asia nord-orientala, litoralul asiatic oriental, Orientul Mijlociu-Asia sud-occidentala. Intrucit in aceste regiuni sint "concentrate importante interese americane", aici este concentrat si "grosul prezentei noastre militare avansate".

Cu toate acestea, armata americana trebuie sa fie gata sa-si "proiecteze forta" oriunde in lume, intrucit unele crize pot "ameninta interesele fundamentale ale Statelor Unite si cere deci o riposta militara". De aceea SUA mentin "forte militare capabile si care pot fi rapid desfasurate", in asa fel incat sa "ii infringa pe adversari in momentul, in locul si in modalitatea pe care o vom alege noi". Din aceasta conceptie deriva, probabil si necesitatea de a avea baze militare chiar si de mai mici dimensiuni amplasate in puncte strategice, iar aici ar putea fi socotite si bazele din Romania.

Atacurile preventive, parte a strategiei oficiale

Tinind cont de faptul ca este "inacceptabil sa se permita adversarilor sa loveasca primii, indeosebi intr-o era de proliferare, SUA trebuie sa infringa provocarile cele mai periculoase din timp si la o distanta de securitate, inainte ca ele sa se poata desfasura". Este enuntata, astfel, in mod oficial, in Strategia de aparare nationala doctrina "atacului preventiv". Dupa cum se explica in Strategia nationala militara, "impactul potential catastrofal al unui atac contra SUA, contra aliatilor lor sau a intereselor lor poate face necesare actiuni de autoaparare pentru a-i neutraliza pe adversari inainte ca ei sa poata ataca".