Clientii puternici nu renunta la Iran

Daca pe plan intern incearca sa obtina controlul politic total asupra hidrocarburilor nationale, pe plan extern, presedintele Ahmadinejad cauta sa-si creeze o retea internationala de amici, pe seama rezervelor naturale sau a ideologiei antiamericane. Ramane de vazut daca aceste legaturi vor avea forta de a apara regimul iranian macar de efectul sanctiunilor internationale cerute de Occident la ONU.

Cu masive rezerve de hidrocarburi, dar un consum intern urias si slabe capacitati de prelucrare, Iranul are nevoie de circa 14 miliarde de dolari pentru construirea de noi rafi narii si modernizarea celor noua pe care le detine. Numai ca SUA sanctioneaza deja companiile internationale care investesc mai mult de 20 de milioane in Iran si intentioneaza alte masuri punitive - precum interzicerea accesului in SUA - impotriva entitatilor economice care sprijina importurile iraniene de benzina.

Ca urmare, Republicii Islamice i-au ramas putini parteneri internationali - precum Venezuela sau Indonezia -, prin intermediul carora sa li miteze efectele izolarii internationale.

si totusi Nabucco SUA cer mai ales aliatilor sa aplice nu doar litera, dar si spiritul celor doua serii de sanctiuni ONU impotriva Iranului. Turcia - membra esentiala a NATO - insista sa-si mentina insa aprovizionarea cu gaze naturale iraniene, ca a doua sursa.

si chiar sa le treaca mai departe, spre Europa. Din decembrie 2001, Turcia cumpara gaz printr- o conducta care leaga orasul iranian Tabriz de Ankara. in vara, Iranul a permis Turciei sa dezvolte trei campuri gazifere fara taxe in schimbul tranzitarii gazului iranian spre Europa - alaturi de cel turkmen. Premierul Erdogan a explicat ca tara sa trebuie sa-si reduca nota la importul de gaze, inclusiv in acest mod, si s-a declarat increzator ca Washingtonul va intelege de ce nu i s-a cerut voie in acest sens.

Ankara si Teheranul lu creaza, mai departe, si la proiectul Nabucco, destinat sa aduca in Europa, cale de 3.300 km, gaze din Asia Centrala si Orientul Mijlociu, prin Turcia. Desi conducta ar ocoli astfel Rusia monopolista in Europa, SUA se opun participarii la proiect a Iranului - in locul caruia prefera Azerbaidjanul, Kazahstanul sau Turkmenistanul.

Drumul hidrocarburilor Celalalt partener al Americii caruia importanta geostra tegica si, mai nou, global economica ii permit independent a de interesele SUA este India - care lucreaza la construirea unei legaturi gaziere de 7,4 miliarde de dolari cu Iranul, via Pakistan. La fi nalul tratativelor cu pakistanezii, indienii vor primi anual circa cinci milioane tone de gaz lichefi at.

Legaturile dintre India si Iran sunt stravechi, dar contravin noului parteneriat strategic pe care si-l doresc New Delhi si Washingtonul. SUA sunt gata sa sustina un program nuclear indian civil - doar formal separat de cel militar, inca "ilegal" la nivel international.

Washingtonul este insa "preocupat" de legaturile comerciale, politice si militare ale Indiei cu Iranul. New Delhi sustine ca cele doua parteneriate sunt independente.

La fel de problematice pentru SUA sunt si relatiile comerciale in crestere continua dintre Iran si China. Beijingul se opune in Consiliul de Securitate si proliferarii nucleare, dar si sanctionarii suplimentare a proliferarii iraniene. Mai mult, rapoarte americane acuza companii chineze de aprovizionare a Iranului nu doar cu otel, echipamente mecanice si electrice ori vehicule, dar si cu metale speciale si substante chimice posibil de folosit pentru rachetele iraniene.

Axa anti-SUA prin America de Sud

Precum URSS candva, Iranul antiamerican isi gaseste "Cubele" sale. Din SUA, unde s-a adresat liderilor lumii si studentilor americani, presedintele Mahmud Ahmadinejad a zburat in Bolivia. in numai cinci ore cat a durat istorica vizita in la Paz, s-au identificat proiecte industriale in care Iranul ar urma sa investeasca un miliard de dolari, in cinci ani: drenarea vastelor rezerve de gaz natural andine, extragerea mineralelor, generarea de electricitate, finantarea de recolte si constructii.

Dupa ce a semnat actul de stabilire a relatiilor diplomatice iraniano- boliviene cu "fratele" Ahmadinejad, presedintele Evo Morales a precizat ca politica externa a Boliviei este dedicata "pacii, egalitatii si justitiei sociale" - doar opozitia a amintit ca Iranul este considerat sponsor al terorismului. Iranul se grabeste sa dezvolte aliante cu toate statele care isi proclama independenta de influenta americana imperialista. Din Bolivia, presedintele iranian a mers in Venezuela, Ecuador si Nicaragua. Pe de alta parte, SUA incearca sa revina la putere in America de Sud si printr- un recent program de 2,5 miliarde de dolari destinat reducerii saraciei si cresterii clasei mijlocii locale.

Exporta petrol, importa benzina

Desi detine a patra rezerva mondiala de petrol si gaze, Iranul este dependent de importurile combustibili. Masivului consum subventionat din economia nationala i se adauga slabele capacitati de prelucrare.

Hidrocarburile ar putea fi un atu al liderilor de la Teheran, daca nu ar fi atat de inflamante. Limitarea benzinei subventionate la 100 litri pe luna i-a scos in strada, asta-vara, pe soferii iranieni obisnuiti cu pretul mic si consumul mare aferent - e drept, "rationalizarea" a redus acum poluarea datorata traficului.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe