Pentru a evita viitoare deturnari, proiectul trebuie sa rezolve cateva chestiuni strategice, precum implicarea consistenta UE si obiectiile SUA fata de participarea la proiect a Iranului. Consortiul care va construi conducta (din care fac parte companiile gaziere nationale ale Turciei, Romaniei, Bulgariei, Ungariei si Austriei) si UE vor trebui sa transeze, in primul rand, chestiunea terminalului gazier de la Baumgarten (Austria), care ar urma sa fie punctul terminus al proiectului, dar care ar fi fost promis de austrieci si Rusiei in cursul vizitei presedintelui Putin la Viena de anul trecut. Directorul general al OMV, Wolfgang Ruttersdorfer si-a afirmat in mai multe randuri “fidelitatea” fata de Nabucco, insa, tot el a delcarat public intentia companiei austriece cu actionariat majoritar de stat de a prelua controlul asupra companiei maghiare MOL cu capital majoritar privat, partenera in cadrul proiectului european. Maghiarii se tem ca din intelegerea ruso-austriaca face parte si aceasta tranzactie care ar preceda o vanzare a activelor MOL catre o companie rusa. Terminalul de la Baumgarten, care este in egala masura nod de conducte si rezervor principal pentru depozitarea gazului caspic ce ar fi transportat prin conducta Nabucco ar face, insa parte, conform afirmatiilor analistului american, si din acordul ruso-austriac convenit in cursul vizitei lui Putin. Rusia ar fi promis Austriei ca va deveni punct terminus al derivatiei Blue Stream 2, proiect Gazprom menit sa transporte gaz rusesc, caspic si central-asiatic in Europa de Vest prin Marea Neagra si Balcani. Ungaria si Bulgaria ar fi tentate sa accepte varianta rusa, astfel ca singurul sustinator constant fidel Nabucco este Romania, mai sustine analistul american.


SUA nu vor implicarea Iranului

El mai arata ca, dat fiind faptul ca oferta rusa de gaz in Occident este stagnanta de-a lungul ultimilor ani, singura posibilitate de materializare a proiectului Blue Stream 2 ar fi achizitionarea de catre rusi a intregii cantitati de gaz asiatic disponibila pentru export, situatie in care Nabucco nu ar mai putea fi construit. Socor mai arata ca zacamantul azer de la Shah Deniz este suficient numai pentru prima faza a proiectului Nabucco, dar pentru o functionare la parametri normali pe toata durata de functionare a acestuia este necesar ca el sa transporte, pe langa gazul azer si gaz de origine fie turkmena, fie iraniana. Cea de-a doua varinata este ingreunata, insa de SUA, care ar fi de acord cu proiectul, insa fara participarea Republicii Islamice. In acest sens, SUA au amenintat Austria cu sanctiuni daca va implica in proiect Iranul, iar asupra Turciei, a carei omnipotenta armata este puternic americanofila, au exercitat presiuni in directia anularii acordului sau gazier bilateral cu Iranul. Este, insa, destul de putin probabil ca la proiectul Nabucco sa participe Turkmenistanul si Kazahstanul, state autocrate si aflate in mod traditional in sfera de influenta a Rusiei, cu care au semnat, recent, un acord de export prin retelele Gazprom a unei mari parti din resursele lor de gaz. Socor mai sustine ca schimbarea acestei orientari in favoarea Vestului depaseste posibilitatile celor cinci tari din consortiul Nabucco si ca numai o implicare de inalt nivel a SUA si UE ar putea determina o astfel de evolutie. Analistul Jamestown Foundation mai subliniaza ca din partea UE, care are ca obiectiv declarat “diversificarea surselor de aprovizionare cu resurse energetice”, ar fi logic sa se exercite presiuni asupra Austriei in sensul de a privilegia Nabucco si de a renunta la preluarea ostila a MOL.