Mossadul, creat pentru a apara lumea israeliana de dusmanii de dincolo de granitele ei, a fost nevoit, uneori, sa se confrunte cu evrei tradatori, spioni ai raului sovietic si comunist in interiorul propriei lor tari.

Iata, pe scurt, povestea unuia dintre acestia: Israel Beer, un fost colonel in armata israeliana, mort in inchisoare in timp ce-si ispasea o condamnarea de 15 ani pentru tradare.

Beer a fost cel mai inalt demnitar israelian condamnat vreodata in tara sa. Colonel plin in anii cand acest grad era rar in ofiterimea israeliana, consilier militar al premierului David Ben Gurion, autorul istoriei oficiale a Armatei israeliene, profesor admirat de toata lumea, Israel Beer se bucura in anii intemeierii statului Israel de-o pretuire generala.

Cariera israeliana

Beer s-a nascut la Viena, in 1912. Din adolescenta a optat pentru miscarea socialista, mai tarziu s-a angajat in lupta impotriva fascismului austriac. A invatat la Academia Militara din Viena, unde a obtinut titlul de doctor in istorie, si a luptat ca voluntar, in 1937, in razboiul din Spania. Cel putin asa sustinea. Israel Beer a emigrat in Palestina in 1938.

Un barbat cu un asemenea parcurs militar, cu grad de colonel obtinut in razboiul spaniol, s-a bucurat imediat de respect in micul isuv evreiesc din Palestina, care ducea o lipsa acuta de "oameni de arme". Beer a fost cooptat in nucleul de conducere al Haganei si Palmah-ului (Armata evreiasca din Eretz Israel). Iossi Melman si Eytan Haber, in cartea "Hameraglim" ("Spionii") relateaza ca dupa Razboiul de Independenta din 1948, Israel Beer a fost numit seful Departamentului Organizare al Armatei israeliene. Cand si-a dorit functia de adjunct al sefului Statului Major, a fost oprit. Nu pentru ca ar fi fost banuit de ceva, ci pur si simplu fiindca postul era vanat de un ofiter apropiat Partidului Mapai, dominant in acea epoca, pe cand Israel Beer avea legaturi stranse cu "Mapam", partid si el de guvernamant, dar cu orientare de stanga. Israel Beer a facut pe suparatul si, in 1953, a trecut in rezerva. Ulterior, a devenit un colaborator apropiat al lui David Ben Gurion si Shimon Peres, ministrul adjunct al Apararii. Acestia l-au insarcinat pe Beer sa infiinteze Departamentul de istorie militara la Universitatea din Tel Aviv.

Prestigiul academic al noii sale functii i-a inlesnit lui Beer accesul la toate secretele tarii si i-au prilejuit contacte cu militari si oameni politici de cel mai inalt rang din lume. Devenise profesor de strategie si istorie militara si era solicitat de publicatiile cele mai importante din tara si de peste hotare. Seful spionajului vest-german, Reinhardt Gehlen, ii cerea adesea concursul. Pana ce seful serviciilor secrete israeliene, Isser Harel, i-a interzis sa se mai intalneasca cu Gehlen.

Harel nu-si ascundea antipatia si suspiciunile fata de Beer. Poate ca era rodul unei invidii personale: Isser era mic si urat, Israel - un barbat stralucitor si cu succes la femei. Poate, insa, ca - banuitor cum era fata de toti - Isser Harel avusese o intuitie corecta. Nici generalului Mose Dayan, seful Statului Major al Armatei, nu-i placea acest barbat, care-i "sufla" uneori femeile pe care si el le curta. "Fustangii si invidiosi" - decretase, dispretuitor, David Ben Gurion, care ii pretuia si-i avea pe toti trei aproape de inima.

Filiera vest-germana

Melman si Eytan dezvaluie ca, la solicitarea americanilor (in special a lui Allan Dulles, seful CIA), interesati sa puna un picior in curtea presedintelui egiptean Nasser, Gehlen a trimis numerosi oameni de stiinta si ingineri germani, unii cu trecut nazist, sa lucreze in industria egipteana de armament. Isser Harel era convins ca e vorba de o greseala istorica, activitatea specialistilor germani in Egipt, si construirea de catre ei a armei rachetelor reprezenta o amenintare la adresa securitatii Israelului. In plus, Harel se impotrivea organizarii sistemului informativ egiptean de catre agentii spionajului german. Motiv pentru care Harel a interzis orice contact dintre Gehlen si Israel Beer.

In anii 1958-1960, Beer a vizitat de mai multe ori Franta. Calatorea cu un pasaport diplomatic, dar de fiecare data Harel nu i-a permis sa se intalneasca cu Gehlen. In 1960, profitand de lipsa lui Harel din Israel (seful Mossad-ului era ocupat cu capturarea si rapirea lui Adolf Eichmann din Argentina), Israel Beer pleaca din nou la Paris, unde primeste o invitatie de la seful spionajului vest-german. Beer se intalneste cu Gehlen in Germania si viziteaza si Berlinului rasaritean, fieful spionajului sovietic din Europa. Cand se intoarce acasa, il astepta un Isser Harel turbat de furie.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.