In spatele acestei formulari oarecum nebuloase se ascunde un nou atac, direct si foarte dur, indreptat impotriva intereselor strategice globale ale SUA.

Aceasta dimensiune devine si mai clara daca acordam atentia cuvenita unui pasaj din Declaratia de la Bishkek, care afirma ca „sefii de stat ai Organizatiei de Cooperare de la Shanghai cred ca stabilitatea si securitatea in Asia Centrala pot fi asigurate mai ales de catre insesi statele din regiune, prin intermediul asociatiilor si organizatiilor regionale existente”. Aceasta formula - citata de RIA Novosti - poate fi inteleasa si in modul urmator: avem de-a face, e drept, cu riscuri de securitate majore constituite, intre altele, de islamul radical, dar le vom rezolva noi, cei de la fata locului, fara implicarea vreunei puteri din afara Asiei Centrale. Adica fara SUA.

Putina geopolitica

Citeste si:

Organizatia de Cooperare de la Shanghai (OCS), infiintata acum 11 ani, este alcatuita din sase state care au statutul de membru cu drepturi si obligatii depline: Federatia Rusa, China, Kazahstanul, Kargazstanul, Tadjikistanul si Uzbekistanul. Iranul, India, Pakistanul si Mongolia au statut de observator. Impreuna, cele 1O state controleaza integral perimetrul Asiei Centrale. Acum aproximativ 1OO de ani, geopoliticianul Halford Mackinder afirma, referindu-se la relevanta strategica a imensului spatiu geografic al Europei de Est si al Asiei Centrale, ca acea putere care controleaza centrul Eurasiei „controleaza Insula-Lume”, iar „cine controleaza Insula-Lume controleaza Lumea”. In linii mari, judecata lui Mackinder este valabila si astazi, iar zona centrala a Eurasiei, aceea pe care Mackinder o numea Heartland, se afla acum sub controlul direct al OCS, dominata in mod natural de Rusia si China.

Ambitii mari, instrumente puternice

Declaratia de la Bishkek afirma in mod explicit - transmite RIA Novosti - si ca structura regionala antiterorista a OCS „are destule resurse pentru a lupta impotriva terorismului, separatismului si extremismului in Eurasia”. Una dintre interpretarile plauzibile ale acestei idei este aceea ca, din perspectiva OCS, in Eurasia nu-i nevoie nici de prezenta politico-militara a SUA, nici de cea a NATO. La Bishkek s-a mai discutat o tema de o importanta capitala: aceea a structurarii unui „club petrolier si al gazelor naturale” al tarilor membre. Altfel spus, o coordonare - si, poate, chiar o planificare pe termen lung - a politicilor de extractie, de transport si de export a hidrocarburilor Eurasiei, care constituie mai bine de jumatate din resursele energetice conventionale ale lumii intregi.