"Preotii reprezinta puntea intre Iisus Hristos si umanitate". Astfel si-a prezentat Papa Ioan Paul al II-lea viziunea despre vocatia sacerdotala, in traditionala sa "Epistola catre cler", ocazionata de inceputul Saptamanii Sfinte catolice. In vremurile actuale, in care schimbarile culturale si sociale rapide "altereaza sensul traditiilor, expunand noile generatii la riscul pierderii raportului cu propriile radacini, preotul este chemat sa fie omul care are vie amintirea lui Hristos si a intregului sau mister", recomanda Suveranul Pontif in "Epistola" sa adresata prelatilor catolici.

Redactata de Papa - un "bolnav intre bolnavi, unit prin intermediul tainei impartasaniei la suferinta lui Hristos" - in timpul celei de-a doua perioade de convalescenta de la Spitalul Gemelli, "Epistola" catre preoti din acest an are o valoare simbolica intensa. Mai ales in contextul in care Suveranul Pontif, la recomandarile medicilor de relaxare a corzilor vocale sau chiar de tacere din perioada ulterioara interventiei de trahectomie, a ales sa se exprime in scris.

In "Epistola", Papa Ioan Paul al II-lea reliefeaza valoarea esentiala a tainei impartasaniei pentru pastorii de suflete: "Din moment ce intreaga Biserica traieste din impartasanie, cu atat mai mult existenta preotilor - vestitori privilegiati ai mantuirii intru Hristos - trebuie sa stea sub semnul acestei taine", a scris Papa. In viziunea Sfantului Parinte, existenta preotilor reprezinta "viata daruita". In consecinta, preotul trebuie sa se supuna imperativului iubirii, care sa il determine "sa se puna la dispozitia comunitatii, precum si a oricarei persoane aflata in dificultate". Totodata, acelasi comandament al dragostei impune renuntarea la insesi legitimele spatii ale libertatii pentru a "adera la discernamantul autoritatilor episcopale". "Avem fiecare crucea noastra", incheie aceasta "Epistola catre cler" Suveranul Pontif.