Printr-un abil joc secret, in 1953, CIA a reusit sa puna petrolul iranian la dispozitia companiilor din SUA, in detrimentul aliatilor britanici ai Washingtonului.

De-a lungul istoriei contemporane, in momentele explozive ce au determinat cursul evenimentelor fauritoare de noi configuratii geopolitice, adesea scanteia detonanta a fost aprinsa de serviciile secrete. Apoi, focul a fost stins prin interventii ale armatei si, personaje manipulate ori veleitare, revolutionarii si-au arogat calitatea de vectori ai nazuintelor populare, urcand in sfera puterii spre a juca diferite roluri pe scenarii deja scrise. Regizorii au pastrat tacerea timp de decenii, privind din umbra modul in care li se joaca piesa, gandind ce trebuie sa modifice in scenariile vechi, ori daca e timpul sa scrie o noua drama.Din multele momente de acest gen am ales, spre exemplificare, operatiunea comuna a CIA si MI-6, vizand rasturnarea de la putere a fostului premier iranian Muhammad Hiadyat Mossadegh, a carui nume de cod pentru americani a fost "Ajax", iar pentru britanici "Boot".

Incomodul Mossadegh

Valul de pe dramaticele evenimente de la Teheran din vara anului 1953, a fost ridicat, 26 de ani mai tarziu, de principalul regizor al loviturii de stat, Kermit Roosevelt, in cartea sa de memorii "Countercoup: the Struggle for the Control of Iran" (Contralovitura. Lupta pentru controlul Iranului). Detalieri pe aceeasi tema a furnizat in 1985 si media britanica in serialul de televiziune "Sfarsitul imperiului" si in reportajul "Cum si-au unit fortele MI-6 si CIA pentru a pregati lovitura iraniana" publicat de "The Observator".

Desi pe timpul si ulterior loviturii de stat s-a acreditat ideea ca inlaturarea de la putere a "Batranului Mossa" a fost sustinuta de anglo-americani spre a fi prevenita extinderea sferei comuniste in Orient prin includerea Iranului, dovezi incontestabile demonstreaza ca miza petrolului a determinat intregul complex de evenimente. De altfel, Kermit Roosevelt precizeaza in cartea sa: "Mossadegh nu era comunist sau om politic de stanga, desi se bucura de sprijin din partea comunistilor. Singura sa vina consta in faptul ca nationalizase concesiunile AIOC" (Compania "Anglo-Iranian Oil").

Doctorul Muhammad Hidayat Mossadegh provenea dintr-o familie de latifundiari. Mama sa era o printesa Oadjar, dinastia care ii precedase pe Pahlavi. Sotia lui era fiica sahului Nasir Ad-Dir (care domnise in perioada 1848 - 1896). Mossadegh facuse studii la Paris si la Neuchatel, in Elvetia. A fost multi ani deputat in Madjilis, si, dupa cel de al doilea razboi mondial, ministru de Finante, de Justitie si al Afaceri Externe. Apoi, intrand in conflict cu Reza Sah (urcat pe "tronul paunilor" - cu sprijin britanic - in 1925 si care intemeiase dinastia Pahlavi) a fost incarcerat o perioada. In 1951, la 70 de ani, Mossadegh ajunge la putere impotriva vointei camarilei monarhice, sub presiunea unui imens val de simpatie populara.

Lider al formatiunii politice "Frontul National", Batranul Mossa a considerat ca sosise momentul incoronarii luptei lui de o viata pentru redobandirea de catre Iran a marii sale bogatii - petrolul, aflat din 1933, in concesiunea, pentru 60 de ani, a companiei britanice AIOC, devenita apoi "British Petroleum" (in 1950 "Anglo-Iranian Oil" producea 33 milioane tone, reprezentand 6% din totalul mondial al extractiei petroliere; in cursul crizei productia a fost ridicata la 40 milioane tone anual).

Pe fondul nemultumirii iranienilor care traiau in conditii mizere in timp ce AIOC "pompa" sume imense de petrodolari in City-ul londonez, in contextul propunerii de reanalizare a acordului din 1949 (prin care iranienii cerusera o renegociere a intelegerilor din 1933), Mossadegh a avansat ideea nationalizarii companiei "Anglo-Iranian Oil" aprobata de Madjilis.

Nationalizarea petrolului iranian si primele represalii

Batranul Mossa devenea erou national, dar ocupantul "tronului paunilor" si generalii obedienti Albionului (Razmara) ori prin ministrii papusari ai sahului (Hussein Ala) se opuneau. Dupa ce, la 27 aprilie Parlamentul il impunea, cu 79 voturi din 100, pe Mossadegh ca premier, la 2 mai, Sahul a fost obligat sa promulge legea nationalizarii petrolului. Apoi oficialitatile iraniene au preluat treptat controlul instalatiilor iraniene, formandu-se Societatea Nationala de Petrol.

Reactia britanica, dupa incetarea legaturilor diplomatice cu Iranul, a fost prompta. Londra a trimis crucisatorul "Mauritius", insotit de doua nave de razboi, in zona superioara a Golfului Persic si noi contingente de parasutisti in Cipru. Guvernul de la Teheran cauta sprijin international, context in care SUA, competitoare in exploatarea petrolului din zona, indeosebi prin ARAMCO din Arabia Saudita, a utilizat parabola "scoaterii castanelor din foc cu mana altuia", respectiv cu a lui Mossadegh, spre a se situa pe pozitia dominata anterior de "partenerii britanici". Inca din 1948, Washingtonul incheiase un acord cu Teheranul pentru furnizarea de armament in valoare de 1210 milioane dolari. In secret, cercurile decidente americane vizau pe Batranul Mossa pentru a fi aduse in pozitia dominanta, in defavoarea britanicilor carora permanent le subliniau pericolul comunist. Spre a fi credibili, au refuzat ajutorul financiar solicitat de Mossadegh in 1951. Mai mult, prin speculatii oculte au facut ca, in 1952, productia de petrol a Iranului sa scada la 1,3 milioane de tone. Pe acest fond, la alegerile parlamentare din 1952 s-a revigorat partidul comunist iranian "Tudeh", fapt care a ingrijorat administratiile de la Washington si de la Londra. A fost momentul in care Statele Unite s-au detasat total de Mossadegh, speculat de britanici spre a nu pierde totul! In 1952 Iranul a rupt relatiile diplomatice cu Marea Britanie, care l-a condamnat pe "Batranul Mossa". Atunci au intrat in scena serviciile secrete.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.