'Europa' vorbeste la Chisinau cu accent maghiar?

In ultimii ani, Budapesta si-a asumat rolul de emisar al Bruxelles-ului in Basarabia, speculand ineficienta diplomatiei romanesti si repulsia liderilor comunisti de la Chisinau fata de orice initiativa a Bucurestiului. Aceasta adevarata ofensiva a influentei maghiare se inscrie, insa, intr-un proiect mai amplu, urmarit cu abilitate si consecventa inca de la inceputul anilor '90.

Budapesta, aparatoarea minoritatilor

In prestatia diplomatica a Ungariei in spatiul rasaritean, inclusiv in Republica Moldova, doua directii au fost evidente din 1990 incoace, alaturi de proiectul euroatlantic. Prima directie este legata de interesul maghiarimii de pretutindeni, a doua este rolul de "militie imperiala" pe care Ungaria si l-a asumat din nou, dupa 1989. Rol pe care l-a mai avut, istoric vorbind, in acest spatiu. Cele doua linii diplomatice sunt complementare, in nici un caz divergente.

Prima directie a fost enuntata la 13 august 1990, cand agentia de stiri MTI transmitea declaratia celui dintai prim-ministru al Ungariei democrate, Jozsef Antall, prin care acesta se considera premierul a peste 15 milioane de unguri (cifra mult exagerata, oricum). Tot in aceeasi legislatura, ministrul Apararii, Lajos F¸r, sustinea ca Guvernul si Parlamentul maghiar trebuie sa utilizeze toate mijloacele legale si diplomatice pentru a-i proteja pe maghiarii din afara granitelor. Iar scriitorul si politicianul Istvan Csurka declara, la 26 februarie 1993, publicatiei de la Zagreb, Globus, ca maghiarii au pretentii teritoriale fata de Baranja si Vojvodina, dar ca slabiciunile economica si militara a Ungariei fac aceste cerinte legitime nerealizabile, deocamdata.

La acest proiect se ataseaza si insistenta Ungariei pe problematica garantiilor si a drepturilor colective pentru a asigura prezervarea minoritatii maghiare si, respectiv, germane, in Estul si Centrul Europei. Astfel, la Conferinta din 1990 a OSCE de la Copenhaga, Ungaria, flancata de Germania (sau, mai degraba, invers), a fost sustinatorul unui cod relativ la drepturile minoritatilor care recunostea, deopotriva, drepturile minoritatilor nationale in ansamblu si al persoanelor apartinatoare acestora. Aceasta propunere particulara incepea cu declaratia ca minoritatile nationale au dreptul sa fie recunoscute ca atare de catre statele in care acestea traiesc si sa existe ca si comunitati. La aceeasi intalnire, Germania propunea un amendament care ar fi garantat comunitatilor minoritare nationale drepturi la administrare autonoma in anumite circumstante. Era in 1990...

Ungaria ca "vector imperial"

A doua linie de politica externa este legata de rolul Ungariei ca vector "imperial", sau aparator al intereselor "imperiale" de sorginte occidentala in spatiul estic. Doua au fost centrele la care Budapesta s-a conectat dupa 1989 si ale caror purtator de interese s-a declarat: Vaticanul si Bruxelles-ul (in traducere maghiara, Berlinul). De buna seama, aceasta asumare nu a ignorat niciodata interesele nationale mereu evidente ale Budapestei, ci s-a facut, firesc, in numele acestora. Ca "militie a Uniunii Europene", Budapesta a devenit (sau a pretins asta) arbitrul drepturilor minoritatilor in regiune. Istoria e demult stiuta, mai ales la Bucuresti. Ca "militie catolica", a incercat, de fiecare data - nu doar in Romania, dar si in spatiul fostei Iugoslavii - sa fie prezenta si activa. Suficient sa amintim aici, pe langa problema proprietatilor catolice din Transilvania, gestul Vaticanului de la inceputul anilor '90 de a autonomiza ungurii catolici din Ardeal prin crearea unei mitropolii distincte si pe picior de egalitate cu mitropolia romano-catolica de Bucuresti, care pana atunci detinea autoritatea canonica in toata Romania. Important pentru noi este insa altceva. Anume ca aceste doua directii diplomatice s-au repercutat, de fiecare data, si pe flancuri, respectiv in zonele in care interesele Budapestei nu erau directe sau explicite. Trebuie invocata aici, pe langa Republica Moldova, si Ucraina.

In ceea ce priveste Republica Moldova, poate ca prima influenta a politicilor "drepturilor colective" a Ungariei - al doilea stat, dupa Romania, care a recunoscut R. Moldova, si cel care a deschis a patra ambasada la Chisinau (1 iulie 1992) dupa Romania, Rusia si SUA - ar putea fi legata de interventiile pe teren ale unor reprezentanti ai comunitatii maghiare din Romania in... regiunea gagauza, taman pe timpul initierii si implementarii autonomiei teritoriale. Dar aceasta afirmatie ramane, deocamdata, la nivelul speculatiei. Cu siguranta insa ca in ceea ce priveste cea de-a doua directie enuntata aici, respectiv rolul Budapestei ca "militie imperiala", nivelul speculatiilor a fost demult depasit. Ofensiva, chiar daca discreta la vremea respectiva, s-a declansat, in 1994, pe directia Vaticanului si, in special dupa 2005, pe directia Bruxellesului.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe