Astfel, in cursul noptii, la locuinta lui, au venit pe rand sefii serviciilor secrete - Mossad (serviciul de spionaj), Aman (serviciul de informatii al armatei), Shin Beth (securitate interna) - care i-au prezentat dosarele “grele” ale tarii. Ultimul dintre ei, cel al “sepepeului” israelian, l-a anuntat ca, din acel moment, paza lui a fost intarita. In plus, din dimineata urmatoare, Olmert a aflat ca trebuie sa se trezeasca mai devreme, asa incat deplasarea de la resedinta sa de pe strada Balfour, din centrul Ierusalimului de Vest, la Guvern, sa nu DERANJEZE vecinii si ceilalti concetateni. Si azi, dupa ce Olmert a devenit premier de sine-statator, el pleaca mai devreme la Guvern, ca fiecare dintre predecesorii sai.


Un alt episod are in centrul atentiei tot un premier, dar dintr-o tara europeana vestica, a carui resedinta se afla intr-un orasel de langa capitala. Plecand intr-o dimineata la Guvern cu suita de rigoare, in timp ce masina rula, el a observat, cu coada ochiului ca o femeie se prabusise pe trotuarul pustiu. A cerut “sepepistului” sau sa opreasca, ceea ce era total interzis din motive de securitate, iar femeia a fost preluata si dusa la spital. Calcase stramb si suferise o fractura grava. Despre episod a vorbit doar ea, dar numai dupa ce s-a vindecat.

In fine, o intamplare cu un demnitar roman, care, cu ani in urma, trebuia sa mearga intr-un oras vest-european, pentru a prezida o reuniune internationala. Se pleca cu avion special, iar ziaristii si membrii delegatiei au fost convocati la aeroportul Baneasa, la 6.00. La ora plecarii-7,00- nici urma de demnitar! El a venit, dar la 10,00, pentru ca nu se trezise, si nimeni - din familie, dela cabinet, “sepepistul” personal ori soferul din limuzina de la poarta - nu indraznise sa-l scoale. La reuniune s-a ajuns in pauza pentru poza de grup, unde demnitarul nostru s-a asezat in mijloc... La intoarcere, el a vorbit despre conferinta mai mult decat statuse pe scaunul de “prezident” al ei. Morala? A la Urmuz: doi premieri si-un cabotin!