La viteza cu care se misca, noul presedinte francez, Nicolas Sarkozy, nu va avea nevoie de traditionalele o suta de zile pentru a face bilantul gestiunii sale. La acea data, la jumatatea lunii august, recent alesii deputati isi vor lua o scurta vacanta, dupa ce au facut ore suplimentare vara pentru a aproba primul mare pachet de reforme care vor marca mandatul cincinal Sarkozy. Iar pentru aceasta, noul locatar al Palatului Elysee se misca pe toate fronturile, netezind calea si facand, daca este necesar, chiar munca ce le revine ministrilor sai. Poreclele se strang, de la cel mai cunoscut 'Sper-Sarko' la altele care insinueaza derive autoritare, precum 'hiperpresedintele'. Sunt multi factorii care se combina pentru a crea aceasta imagine omniprezenta si omnipotenta. Pe de-o parte, toti analistii politici coincid in faptul ca, reducerea mandatului prezidential de la 7 la 5 ani combinat cu mutarea alegerilor legislative dupa cele prezidentiale si in aceeasi perioada, a intarit caracterul executiv al conducerii statului, limitand functia premierului la cea de sef de cabinet.


Pe de alta parte, cu cat trece mai mult timpul, cu atat se confirma mai mult paralizia mandatului lui Jacques Chirac. Pe langa el, Sarkozy in varsta de 52 de ani, nu numai ca este imaginea tineretii, ci si intruchiparea hiperactivitatii. 'Cineva ar trebui sa-i spuna ca a fost ales presedinte al Republicii', spuneau ziaristii vazandu-l cum se desfasoara la o vizita de lucru la Lyon, ca si cum s-ar afla inca in campanie electorala. 'Sa muncim mai mult pentru a castiga mai mult', le-a spus Sarkozy unui grup de muncitori in constructie. 'Aveti incredere, cu mine lucrurile se vor schimba; voi face ceea ce am promis'. In starea sa actuala de gratie, presedintele a reusit, deocamdata, sa se puna de acord cu aproape intreaga societate franceza privind necesitatea de a reforma tara.
Dar Sarkozy stie ca perioada lui de gratie nu va fi vesnica, ca opinia publica este schimbatoare, ca sindicatele, opozitia de stanga, reprezentantii patronali si toti cei care asista acum neputinciosi la modul in care presedintele impinge inainte carul reformelor, il asteapta la colt de strada pentru a-i bara calea imediat ce se vor stinge luminile rampei.

Prezenta in guvern a mai multor membri proveniti din Partidul Socialist sau recenta alegere in Adunarea Nationala - in respectarea promisiunii electorale - a unui deputat socialist pentru a prezida importanta Comisie a bugetelor, ar putea genera o oarecare dinamica mai constructiva intre majoritate si opozitie in dezbaterile parlamentare. Dar nu va putea evita ca, in momentul in care imaginea prezidentiala se va deteriora in fata opiniei publice, sa se situeze de partea protestelor de strada, ce sfarsesc in mod traditional prin a bara calea reformelor in Franta. De aceea Sarkozy vrea sa prinda toamna cu o buna parte a programului sau aprobat, mai ales acele reforme care ar risca sa fie prinse in mreaja protestelor sociale.