O mie de politiesti, cu vehicule blindate si buldozere, au capturat mari cantitati de droguri, numeroase grenade si doua mitraleire de calibru greu.

Nu prea seamana cu imaginea pe care am avea-o depre Rio - samba, plaje de vis si carnaval.

Nivelul criminalitatii este acum atat de ridicat la Rio de Janeiro incat multi cred ca insasi supravietuirea orasului e in pericol, oras care mai e inca numit de localnici Orasul Minunat.

Ce poate fi mai normal in orice oras din lume, decat grupuri de copii jucand fotbal pe strada.

Dar aici, intr-una din asa numitele favelas din Rio, jocul are o alta semnificatie.

Treisprezece persoane au fost ucise si multe altele ranite

Copiii n-au fost la scoala de o luna de zile si o organizatie caritabila incearca sa-i tina ocupati si sa-i ferasca de rau. scolile au fost inchise ca masura de precautie.

In mai, doi politisti au fost ucisi de traficantii de droguri care controleaza cartierul.

Si de atunci, politistii au omorat peste 20 de persoane si au ranit multe altele in ceea ce ei numesc desfasurarea investigatiei, iar localnicii numesc "vanatoare din masini".

Andrea Luiz da Silva lucreaza pentru organizatia caritabila IBIS, intr-un program numit "nu vom fi soldati", care incearca sa impiedice folosirea copiilor ca soldati ai bandelor de traficanti.

"Inca de la varsta de 11 ani, copiii sunt folositi in slujba traficantilor. Merg adesea in misiuni in uniformele de scolari."

Din mai politistii au omorat peste 20 de persoane si au ranit multe altele

"si pentru politie si pentru mine, e practic imposibil de ghicit ce se afla in ghiozdanul vreunui asemenea copil - doguri, arme sau cine stie mai ce."

"De la astfel de varste devin ei asa zisi soldati", spune Luiz da Silva.

Unul dintre acestia este Anderson. Spune ca are 18 ani, dar arata de doua ori mai batran. si se vede clar ca e drogat.

"Am inceput pe cand aveam 12 ani. Asa am vrut eu. imi placea, umblam peste tot, cunosteam multe fete. Treaba mea era sa impusc politisti. Era treaba mea sa ucid sau sa fiu ucis", spune Andreson.

Citeste si:

Iar el e un supravietuitor norocos. Aproape toti prietenii lui sunt morti. Peste 5.000 de oameni pe an sunt ucisi la Rio. si multi altii dispar pur si simplu.

Peste 5.000 de oameni pe an sunt ucisi la Rio si multi altii dispar pur si simplu

Gustavo Gula este corespondent pe chestiuni de criminalitate la ziarul O Globo.

Gustavo spune ca in martie au fost 512 omoruri in Rio - in plus, politia a impuscat peste 100 de persoane care s-au opus arestarii, si au fost ucisi sase politisti.

Peste asta sunt tentativele de omor, jafurile armate violurile si toate celelalte.

Desi este jurnalist si locuieste intr-un cartier destul de select pentru clasa mijlocie, Gustavo e si el direct afectat. Spune ca si zona sa a devenit foarte periculoasa.

Criminalitatea se extinde rapid dincolo de favelas si unii vorbesc despre alunecarea spre un narco-stat, un stat unde traficantii si guvernul se lupta pentru control, ca in Columbia.

Criminalitatea se extinde rapid dincolo de favelas si unii vorbesc despre alunecarea spre un narco-stat

De fapt, unii experti, ca Rodrigo Pimentel, cred ca asta se intampla deja.

"Cifrele sunt similare celor din Columbia. Circa 50 de mii de partea celor implicati in traficul de dorguri, si circa 40 de mii de politisti. Iar armele folosite sunt arme de razboi. La Rio politistii nu mai folosesc de mult arme obisnuite", spune Rodrigo Pimentel.

Guvernatorul regiunii Rio a cerut acum sa intervina armata in lupta cu bandele de traficanti si sa restabileasca ordinea.

Dar profesor Julietta Lembruger, fondatoare a Centrului de Studii asupra Securitatii Publice, considera ca o astfel de actiune e inoportuna.

in favelas inca de la varsta de 11 ani copiii sunt folositi in slujba traficantilor

"Fortele armate nu sunt instruite pentru combaterea criminalitatii urbane. Sunt instruite pentru razboi, iar criminalitatea urbana pune probleme foarte diferite", spune Julietta Lembruger.

"Poti izgoni traficantii daca invadezi cartierele mizere cu altceva - cu toate cele necesare acestor cartiere."

"Caci", spune Julieta Lembruger, "nu au scoli sau servicii de sanatate acceptabile, iar statul nu e de loc prezent."