Numita pana in 1935 Persia si din 1979 Republica Islamica Iran, tara, situata astazi intre doua mari fronturi deschise, Irak si Afghanistan, este un taram profund religios, devotat credintei musulmane siite. Liderul de necontestat al tarii este ayatollahul, liderul religios al Iranului. Mahmoud Ahmadinejad, care a castigat alegerile din 2005 cu 62% din voturi, a devenit presedinte numai dupa ce i-a sarutat mana "liderului suprem", adica ayatollahului Ali Khamenei, in semn de supunere. si totusi, dincolo de restrictii si obiceiuri greu de inteles pentru occidentali, Iranul se afla intr-un constant progres, pe alocuri in armonie cu tendintele moderne.

In persana, Iran inseamna "tara arienilor", iar iranienii tin sa precizeze ca Persia este numai o parte din tara lor care, in ansamblu, trebuie sa defineasca intreg teritoriul pe care locuiesc cei 70 milioane de locuitori. Limba vorbita se numeste insa persana. Aici, toti cei care sfideaza traditiile religioase sunt pasibili de pedeapsa cu moartea. Dar multe dintre restrictiile impuse de Coran ajuta la pastrarea ordinii si mentin o inalta moralitate in randul cetatenilor. Astfel, barbatii persani nu folosesc cuvinte obscene, nu beau alcool si nu joaca jocuri de noroc. Femeile nu trebuie sa-si arate niciun centimetru patrat de piele, nici macar pe maini sau glezne, pentru ca trupul lor este considerat o tentatie satanica ce poate sa-i trimita drept in iad pe barbatii care le privesc. in aceste condtii, de multe secole, intreaga tara este segregata pe sexe: barbatii au viata lor, localurile lor si munca lor. Femeile traiesc izolate, in comunitati mici, inrudite, iar cand "ies in oras" se invaluie din cap pana in picioare si trebuie neaparat sa fie insotite de un barbat din familie. Dar progres exista.

Comerciantii s-au apropiat de Europa

Citeste si:

Primele schimbari au fost introduse in Persia in secolul XIX, cand barbatii educati in orasele europene, fie ei comercianti sau aristocrati, au adus acasa obiceiurile pe care le observasera la "straini". Primii intelectuali ai tarii au cerut reforme rapide, cum ar fi emanciparea femeilor, ca­satorii monogame, scoli laice pentru copii si drepturi egale pentru femei si barbati. Astfel de idei au fost primite insa cu raceala de majoritatea barbatilor. Unele schimbari s-au produs, mai ales in familiile celor care le sustineau, dar chiar si aici raportul dintre un barbat si sotia lui a ramas neschimbat. Ce-i drept, in epoca respectiva, codul victorian de moralitate prevedea si el ca femeia trebuie sa se supuna vointei sotului ei. Dar copiii, mai ales fetitele, au capatat un alt statut si un dram de libertate in plus. In Teheran s-au deschis atunci cateva scoli particulare, unde fetitele puteau invata sa citeasca de la profesoare, majoritatea sotii ale unor intelectuali luminati. Femeile care au adoptat un comportament occidental, precum Taj Saltaneh, fiica lui Naser al din Shah, au fost insa dispretuite chiar de catre rude si prieteni. stiind ca vechile mentalitati nu dispar usor, poeta Parvin Etesami a avut grija sa nu iasa decat foarte rar din casa si din poemele ei lipsesc cu desavarsire cuvintele: dragoste, barbat si femeie.

Spatiile comune, o mare problema

In secolul XX, dupa ce persanii traisera peste 1.400 de ani separati pe sexe, ideea de a se intalni intr-un spatiu comun i-a bulversat pe locuitorii Iranului. Unii s-au gandit sa infiinteze reguli de comportament, astfel incat cele doua sexe sa nu se impinga unul pe altul pe "drumul pierzaniei". in anii ’60 existau deja localuri unde se organizau "petreceri comune", adica un soi de ceainarii unde baietii de insurat se puteau intalni cu fete nemaritate, care nu purtau val, dar numai in conditii de mare strictete. Baietii aveau voie sa priveasca grupurile de fete, dar nu aveau voie sa se apropie de ele. Nici vorba de dans sau conversatie, dar cel putin se vedeau inainte de insuratoare. Baietii aflau abia acasa, de la surori, cum se numeau fetele pe care le placusera, dar era un progres, iar la Teheran aceste localuri au marcat asa-numita "revolutie sexuala". Au urmat apoi cafenelele, cluburile, teatrele, cinematografele si, intr-un tarziu, discotecile.