Administratia de la Washington a finalizat un nou set de reguli cu privire la anchetarea, de catre CIA, a suspectilor de terorism - informa, la 29 mai, cotidianul "New York Times". Anumite metode "dure" de interogare au fost interzise (printre ele si celebra "waterboarding", scufundarea in apa pana la limita inecului). Altele au fost reglementate mai strict.

Noua directiva prezidentiala vine in urma uriasului scandal international provocat de dezvaluirile din mass-media privind abuzurile de la inchisorile Abu Ghraib si Guantanamo. Ea este in acord cu "Military Commissions Act", o lege bipartizana, in vigoare din septembrie 2006. Potrivit acestei legi nu mai sunt tolerate detinerile de prizonieri sau de "suspecti" pe timp nedefinit. Dar legea, pe de alta parte, ofera presedintelui Bush autoritatea legala de a interpreta Conventia de la Geneva. Ceea ce ii da presedintelui posibilitatea sa autorizeze - in anumite situatii - utilizarea unor metode de interogare aflate in contradictie cu Articolul III din Conventia de la Geneva.

Donald Rumsfeld autorizase tortura

"Statele Unite procedeaza cu precautie la aplicarea presiunilor fizice extreme asupra prizonierilor" - asigura, la 26 aprilie, intr-o conferinta de presa, Philip Zelikow, fost consilier la Departamentul de Stat, actualmente profesor la University of Virginia. Cu toate acestea, dezvaluirile cu privire la atrocitatile comise in inchisoarea de la Abu-Ghraib (Irak) din 2004, au fortat Administratia Bush sa-si revizuiasca strategia in domeniul atat de delicat al investigatiilor antiteroriste.

Timp de sase ani, manualul de baza in materie de "anchetare" a suspectilor de terorism a fost "Enhanced Interrogation Techniques" al CIA. In asa-numitul "interogatoriu intensificat", ofiterii CIA aveau permisiunea sa utilizeze metode controversate, cum ar fi "pozitiile de stres prelungit" sau "expunerea la temperaturi extreme", dar si o larga varietate de torturi psihice. In realitate, anchetatorii au mers, uneori, mult mai departe.

Luna trecuta, "Office of the Inspector General" din cadrul Pentagonului a declasificat un raport secret care includea concluziile a 13 investigatii ale Departamentului Apararii cu privire la acte de abuz comise asupra prizonierilor. Raportul contine si o dezvaluire extrem de importanta: la sfarsitul lui 2002, "U.S. Southern Command" a autorizat unitate responsabila cu interogatoriile la baza de la Guantanamo - "Joint Task Force -170", sa utilizeze tehnici dure pentru anchetarea detinutilor din inchisoarea de la periferia Bagdadului.

In noiembrie 2002, Donald Rumsfeld, pe atunci secretar al Apararii, a autorizat - in scris - folosirea unor metode de ancheta interzise pana atunci, cum ar fi celebrul "waterboarding", expunere la temperaturi extreme, folosirea cainilor de lupta, sau executiile simulate. Desi respectiva autorizare a fost ulterior revocata, metodele au continuat sa fie utilizate. De data aceasta, in mod ilegal.

Inspectorul general al Pentagonului a notat ca "Army Field Manual" defineste drept tortura fizica orice metoda care include socul electric, "fortarea prizonierului de a sta nemiscat sau ingenuncheat, in pozitii anormale, timp prelungit", "privarea de hrana", precum si toate formele de bataie. Acelasi manual defineste drept torturi psihice "executiile simulate", "privarea de somn timp indelungat", "inducerea de psihoze pe baza medicamentoasa". Aceste tehnici erau clar interzise de regulamentele militare americane, nu numai de conventiile internationale pentru apararea drepturilor omului (ratificate si de Statele Unite). Cu toate acestea, JTF-170 a fost autorizat, in 2002, sa utilizeze in anchete metode pe care chiar manualul Pentagonului le definea drept torturi.

Programul de torturi SERE, inspirat de razboiul rece

Multe dintre tehnicile de interogare folosite de CIA dupa 11 septembrie 2001 provin dintr-un program cunoscut sub denumirea de SERE ("Survival, Evasion, Resistance and Escape"). "New York Times" sustine ca SERE este inspirat de metodele aplicate de sovietici si de aliatii lor in timpul razboiului rece. Aceste metode includeau "pozitiile de stres prelungit", "expunerea la apa fierbite sau foarte rece", "privarea de somn cu saptamanile" etc. Inspectorul general al Pentagonului afirma ca programul de torturi SERE a fost aplicat, pe vremuri, militarilor americani, ca antrenament in ipoteza ca acestia ar fi ajuns prizonieri la sovietici.

Citeste si:

Neoconservatorii de la Washington au decis sa adopte in "razboiul impotriva terorismului" tehnicile dure copiate de la rusi. Acestea au fost testate mai intai la Guantanamo, fiind apoi exportate in Afganistan si Irak. Cu toate ca "interogarea intensificata" a suspectilor de terorism cadea in sarcina CIA, militari ai armatei americane au fost cooptati sa participe la "fragezirea suspectilor" - subliniaza "New York Times".

Inspectorul general al Pentagonului confirma ca ceea ce s-a intamplat la Abu Ghraib si in alte lagare nu a fost opera catorva "baieti rai", ci expresia unei politici guvernamentale de abuz impotriva prizonierilor si a suspectilor de terorism, in contextul impasului militar si al atentatelor din Irak, care au luat amploare la sfarsitul lui 2003.

Raportul inspectorului general a generat vii discutii in mediul politic asupra felului in care trebuie sa fie reglementata activitatea CIA de interogare a prizonierilor. Democratii din Comisia Senatoriala pentu Serviciile secrete ("Senate Intelligence Committee") au solicitat ca in noua lege privind autorizarea activitatii de informatii sa fie introdus un paragraf special care sa ceara din parte CIA o autorizare legala pentru programul de interogare a prizonierilor. Pentru a nu mai da nastere la fenomene care au afectat grav imaginea SUA in lume, in ultimii sase ani.

Organizatiile pentru drepturile omului si "detinutii-fantoma" din inchisorile SUA

Sase organizatii pentru drepturile omului - "Amnesty International", "Cageprisoners", "Center for Constitutional Rights", "Center for Human Rights and Global Justice", "Human Rights Watch" si "Reprive" - au documentat cazurile a 39 de detinuti-fantoma ("ghost detainees") aflati in custodia CIA, dar care nu mai pot fi localizati in nici o inchisoare. Organizatiile atrag atentia, intr-un raport, asupra continuarii practicii detinerii secrete a "suspectilor de terorism", a abuzurilor comise asupra acestora, precum si a faptului ca, dupa ani de zile, acestora nu li se aduc acuzatii si nu sunt prezentati in fata unui judecator. Partea cea mai grava, sustin cele sase organizatii pentru drepturile omului mai sus citate, este faptul ca printre "detinutii-fantoma" se numara femei, precum si copii intre 7 si 14 ani. O procedura-standard aplicata pentru prima oara de armata americana este aceea de a forta "suspectii de terorism" urmariti sa se predea, arestandu-le familia (femei, batrani, copii) si apoi demolandu-le casa cu buldozerul. O practica obisnuita in Orientul Apropiat, imprumutata acum si de armata americana. Profesorul Meg Satterthwaite, de la "Center for Human Rights and Global Justice" - de pe langa "New York University" - a declarat, referitor la aceste practici: "De la sfarsitul "razboaielor murdare" din America Latina, omenirea a respins asa-zisele "disparitii de persoane" drept o violare fundamentala a legilor internationale. In ciuda condamnarii universale a acestor practici, cercetarile noastre arata ca Statele Unite fac disparute persoane de pe aceasta lista, sfidand legea."

Cele sase organizatii pentru drepturile omului prezinta un studiu partial al programului CIA de detentii secrete in tarile straine, printre care figureaza tari ca Egipt, Kenya, Libia, Maroc, Pakistan, Spania, Polonia, Romania. Lista "disparutilor" include trei persoane despre care, desi SUA recunosc ca le tin in detentie, nu dau nici un fel de indicatie asupra locului detentiei: Hassan Ghul si Abu Baker Al Azdi (acuzati de implicare in atacurile de la 11 septembrie 2001), si Ibn Al-Shaykh Al-Libi, capturat in Pakistan, in noiembrie 2001. Cei trei au fost transferati din inchisoare in inchisoare de catre CIA, in Egipt, Afganistan, Libia si Polonia. Alte 18 persoane fac parte din categoria "indivizilor despre care exista puternice dovezi, inclusiv martori, ca sunt detinuti in secret de SUA, dar despre soarta lor si locul de detentie nu se stie nimic". In multe din aceste cazuri, nu este clar de ce au fost arestate si detinute, nici de ce sunt acuzate, afirma raportul.

Tipic pentru acest grup este Suleiman Abdhlla Salim, care este descris "de nationalitate fie din Yemen, fie din Tanzania". De fapt, sustine raportul, Salim este somalez si a fost arestat de pe un pat de spital, dus la aeroportul din Mogadiscio, unde a fost predat in custodia SUA. Salim este banuit ca a fost implicat in 1998 in atentatele de la ambasadele americane din Tanzania si Kenya. Raportul arata ca detine marturii ale unor fosti detinuti care afirma ca Salim a fost groaznic torturat si are ambele brate rupte.

Torturarea copiilor

Raportul comun al celor sase organizatii pentru protectia drepturilor omului dedica un capitol special abuzurilor comise impotriva minorilor (cu varste cuprinse intre 7 si 14 ani). Copii arestati si torturati, doar pentru a-i determina pe parinti fie sa se predea, fie sa devina cooperanti cu anchetatorii. Doi fii ai lui Khalid Sheiku Mohammed - acuzat ca a participat la evenimentele din 9/11 - au fost retinuti in Pakistan, in septembrie 2002. La data arestarii, ei aveau sapte, respectiv noua ani. In ciuda varstei lor fragede, au fost supusi unor presiuni fizice si psihice inacceptabile nici macar in cazul unui adult - afirma raportul. Un martor ocular a povestit: "Garzile pakistaneze au dat de veste ca baietii se gaseau la etaj si ca erau privati de hrana si apa. Copiii erau torturati mental, avand furnici si sobolani pe picioare, pentru a marturisi unde se ascunde tatal lor."

Numarul de 39 de "detinuti-fantoma" este aproximativ. In 2004, un general american a declarat unui tribunal ca circa 100 de "detinuti-fantoma" se aflau numai la inchisoarea Abu-Ghraib din Irak.