Si Spania are propria nemultumire, legata in special de propunerea infiintarii unui post de presedinte permanent al UE la care aspira ex-premierul belgian Guy Verhofstadt, dar pentru care Nicolas Sarkozy l-ar vedea potrivit pe Tony Blair. Spaniolii insista pentru pastrarea sistemului presedintiei prin rotatie, care ofera si tarilor 'mai mici' sansa de a iesi in fata si, la fel ca reprezentantii Austriei si Luxemburgului, resping categoric o prea mare modificare a vechii Constitutii. Cea mai puternica opozitie la tratat vine insa din Polonia si Marea Britanie. Varsovia a amenintat initial cu un veto, daca se va mentine actualul sistem de vot in Consiliul UE, bazat pe dubla majoritate (o hotarare poate fi luata numai cu sustinerea a minimum 55% din statele membre si 65% din totalul populatiei) si care ar favoriza tarile mari, cum e Germania. Polonezii doresc introducerea principiului 'radacinii patrate' din intregul populatiei premierul Jaroslaw Kaczynski anuntand ca Varsovia e gata 'sa moara' pentru a-si apara punctul de vedere. Acelasi prim-ministru avea sa declare insa pentru 'Bild', in ajunul summit-ului ca, din fericire pentru restul participantilor, nu el va fi prezent acolo, ca sa zica un 'Nu' hotarat, ci fratele sau, presedintele Lech Kaczyinski, mai moderat. Semnalul dat de polonez inoteaza 'Der Spiegel'- e ca pozitia lor nu e chiar indarjita, ci reprezinta un punct de plecare pentru discutii care nu trebuie neaparat incheiate acum. Jaroslaw Kaczynski a recunoscut ca Varsovia nu vrea sa blocheze tratatul si nici sa ramana izolata de restul membrelor UE. De altfel, si presedintele PE, Hans-Gert PŲttering, care s-a intalnit aseara cu participantii la summit, declara optimist ca Polonia manifesta deja mai multa flexibilitate.

La randul ei, Londra considera ca renuntarea la cel de-al treilea 'pilon' al Tratatului de la Maastricht - justitia si afacerile interne - este de natura sa ii afecteze propriile interese. Premierul Blair, care-si va parasi functia la 27 iunie, se opune introducerii in document a cartei privind drepturile fundamentale, nedorind sa fie obligat sa supuna tratatul unui referendum intern. Londra nu vrea nici sa cedeze institutiilor europene drepturi de suveranitate suplimentare in domeniul politicii externe si de aparare. In schimb, Italia este ferma: nu se poate ca 22 de tari (18 care au ratificat deja vechea Constitutie, plus alte 4 in curs sa o faca) sa fie tinute in sah de o minoritate de 5 state cu tot felul de pretentii.