Astronomii au observat formatiunile geologice din zona marilor platouri septentrionale ale planetei, formatiuni ce au fost asociate albiilor de mult secate ale unor curgeri de apa. Oceanul de pe Marte in care s-ar fi varsat aceste rauri ar fi reprezentat aproape o treime din suprafata intregii planete. Oamenii de stiinta care contesta aceasta ipoteza invoca un argument geologic foarte plauzibil, si anume suprafata acestui presupus ocean nu ar fi fost plana - pe alocuri presupusele malurile se afla la o diferenta de nivel de nu mai putin de 2.500 de metri fata de nivelul la care ar fi trebuit sa se afle suprafata apei. Pentru J. Taylor Perron (Universitatea Harvard) si colegii sai, aceasta anomalie semnalata de sceptici poate fi explicata de o deformare a solului martian in urma unei schimbari bruste a axei de rotatie a planetei. Un astfel de eveniment se poate sa se fi produs in istoria geologica framantata a planetei rosii.

Regiunea ecuatoriala a planetei Marte este de fapt dominata de zona vulcanica Tharsis care s-a format pe Marte in urma cu aproximativ 3,8 miliarde de ani, iar nasterea sa ar fi putut conduce la manifestarea unor alte fenomene geologice extreme, precum formarea zonei vulcanice Elysium si la umplerea bazinului de impact Utopia. Este foarte probabil, sustin oamenii de stiinta ca astfel de fenomene ar fi provocat provocat schimbarea axei de rotatie a planetei pentru regasirea echilibrului in spatiu.