Conectarea liniilor ferate nord si sud-coreene va dezvolta si mai rapid afacerile dintre Seul si Phenian. Care au devenit deja atat de importante incat la semnarea tratatului de liber schimb cu Coreea de Sud, Statele Unite au fost nevoite sa amane explicit momentul pana cand, de fapt, vor face afaceri si cu Coreea de Nord.

Din anul 2000, Coreea de Sud avanseaza tot mai multe proiecte de cooperare economica intercoreeana, deocamdata cea mai realista varianta de reconciliere a celor doua jumatati de natii sangeros despartite in razboiul din 1950-'53 - cu ajutorul Statelor Unite, pe de-o parte, si al Rusiei si Chinei, de cealalta. Tirul cu racheta din iulie si testul nuclear din octombrie 2006 ale Phenianului au infranat ceva avantul "unionist" al Seulului, dar numai pe moment. Proiectele - de felul reunificarii video a familiilor - merg mai departe, indiferente chiar si la actuala depasire de catre Coreea de Nord a termenului la care s-a angajat sa-si sigileze programul nuclear - in schimbul marilor ajutoare economice castigate in urma tratativelor cu SUA, Rusia, China, Japonia, Coreea de Sud si Germania.

Reconciliere feroviara

Dupa zece luni de discutii si o "ultima suta de metri" de 30 de ore, generali nord si sud-coreeni au semnat un acord militar care a fixat pentru 17 mai primul test al unei legaturi feroviare peste puternic militarizata linie de frontiera. Dornica sa se lege terestru de China si Rusia, Republica Coreea a presat semnarea acordului. Republica Democratica Populara Coreea a tergiversat pana a obtinut crearea unei zone comune de pescuit in bogatele ape vestice - unde se intra in perioada propice nu doar pescuitului de crabi, dar si infruntarii celor doua pavilioane, ciocniri soldate pana acum cu sase vase scufundate si mai multi pescari impuscati sau inecati. Seulul a plusat, cerand deschiderea si a altor puncte de trecere, dar Phenianul considera ca prea multa deschidere ii poate strica.

Liniile supuse strictei supravegheri tehnice si militare leaga, la vest, orasul sudic Munsan de statia nordica Kaesong, imediat dupa Zona demilitarizata - pe aici s-au restras trupele americane impinse de chinezi, dupa ce ii obligasera pe nord-coreeni sa se retraga din Sud si chiar ocupasera Phenianul. La est, s-a refacut legatura intre gara sudica Jejin si statiunea nordica Muntele Kumkang, vechea linie fiind complet rasa de bombardamentele din timpul Razboiului din Coreea.

Cand va fi stabilit un trafic curent - inca nu se stie cand -, trenurile vor aduce in Sud bunurile produse in Complexul industrial Kaesong si vor duce turisti sud-coreeni in statiunea Kumkang. Vizionarii de la Seul vad insa aici samburele unei dezvoltari exponentiale a zonei speciale sud-estice Pusan - deja al zecelea port ca trafic al lumii -, dupa ce Coreea de Sud va fi legata terestru de China si Rusia, eventual si de Europa.

Enclava de liberalism

Traficul comercial via Nord ar aduce multi bani Phenianului. E drept, abia dupa restaurarea decrepitelor cai ferate nord-coreene. Chiar si in productiva statie Kasesong se poate vedea inca o locomotiva cu carbune, din vremea ocupatiei japoneze.

Fosta capitala a Coreei pana in 1392, Kaesong, indica insa pe unde vor intra repede tot mai multi bani in Coreea de Nord - poate si un aer de liberalizare. La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, orasul se afla la sudul liniei de partitie; dupa campaniile coreene, a ramas ultimul oras ocupat al Sudului - sau singurul oras eliberat de Nord.

Din 2003, la 15 km de cei 145.000 de locuitori ai orasului istoric, traiesc din nou circa 1.000 de sud-coreeni: ca salariati ai 20 de companii sud-coreene care angajeaza aici 13.000 de muncitori nord-coreeni. Creatie a Ministerului Unificarii de la Seul, in 2003, Complexul industrial Kaesong combina tehnologiile si capitalul sud-coreean cu mana de lucru ieftina nord-coreeana - un "simbol al deschiderii economice dintre cele doua Corei". Se produce, in special pentru piata sud-coreeana, unde nu mai exista mana de lucru pentru textile sau pantofi. Capitalistii sud-coreeni platesc in medie cate 66 de dolari pe luna pentru fiecare muncitor nord-coreean: regimul comunist le da 5.000 de woni nord-coreeni (2$).

Made in Korea

Citeste si:

Problema Coreei de Sud este sa aplice produselor fabricate in Coreea de Nord eticheta "made in Korea" - astfel incat sa le poata exporta in baza tratatelor sale de liber schimb. Subiectul a intarziat mult semnarea unui FTA cu SUA, in aprilie. in cele din urma, Washingtonul a creat un comitet care urmeaza sa decida ce zone din afara Coreei de Sud pot intra sub incidenta acordului bilateral. Congresmanii americani vor considera subiectul Kaesong din perspectiva dezarmarii nucleare a Phenianului si a conditiilor de munca pe platforma intercoreeana - care scapa verificarilor OIM. Sudul insista pe valoarea politica a cooperarii cu Nordul si planifica extinderea grandioasa a complexului Kaesong si deschiderea altora similare.

Fugari si spioni

Nord-coreenii care au reusit sa fuga in Sud au lansat un nou grup politic al carui scop este "terminarea regimului lui Kim Jong-Il". Pana acolo, Comitetul pentru Democratizarea Coreii de Nord critica guvernul de la Seul pentru politica de extindere a legaturilor economice cu Phenianului. Argumentele sunt ca "23 de milioane de compatrioti traiesc sub represiunea unei dictaturi mai rele decat regimul colonial japonez", iar "banii contribuabililor sud-coreeni se intorc sub forma de arme si rachete nucleare". Presedinte al grupului a fost ales Hwang Jang-yop: secretar al partidului nord-coreean pana in 1997, cand a fugit in Sud, politicianul este acum cel mai inversunat critic al fostului sef. in 50 de ani, in Coreea de Sud au ajuns circa 10.000 de fugari din Nord, dar in China se afla alte sute de mii cu aceeasi speranta.

Invers, americanul de origine coreeana Jan Min-ho, sau Michael Jang, a fost condamnat de justitia sud-coreeana la noua ani de inchisoare pentru furnizarea unor importante informatii despre securitate si politicieni la Phenian. intalnirile sale cu agenti nord-coreeni in China si Thailanda sunt urmarite din 1989, de cand Jang a facut prima vizita in Nord. Doi dintre cei cinci membri ai procesului de spionaj intercoreean sunt membri ai micului Partid Muncitoresc Democratic din Coreea de Sud - care se considera obiectul real al procesului.

Axa Phenian-Yangon

Pentru fiii si fiicele poporului coreean, cel mai important este de ce parte a zonei demilitarizate se nasc
Pentru fiii si fiicele poporului coreean, cel mai important ...
SUA au plasat Iranul si Coreea de Nord pe aceeasi axa, a "statelor-bandit". Alaturi de Myanmar, Cuba, Zimbabwe sau Belarus. Unora le-au dat idei.

Iranul este interesat sa dezvolte cooperarea cu Coreea de Nord, dupa ce statul asiatic se va achita de datoriile fata de Teheran - a declarat presei nationale ministrul iranian de externe, Manusher Mottaki, dupa primirea omologului nord-coreean, Kim Yong-Il. Este prima mentionare publica a legaturilor de afaceri dintre Phenian si Teheran - chiar daca natura si volumul acestora a ramas mai departe secreta. Ambele state sunt obiectul sanctiunilor impuse de Consiliul de Securitate al ONU in 2006, din cauza programelor nucleare, unul deja testat, altul in stadiul de perfectare. Phenianul a anuntat ca va sprijini Teheranul la nivel international si ca este gata sa dezvolte cooperarea bilaterala "in diferite domenii economice". Daca programul nuclear nord-coreean a fost partial cumparat din Pakistan, pe cai oficial necunoscute autoritatilor pakistaneze la acea vreme, acum se speculeaza asupra posibilitatii ca Phenianul sa vanda secrete nucleare Teheranului. Coreea de Nord a sprijinit militar Iranul inca din perioada razboiului de opt ani cu Irakul - iar de atunci oficiali ai celor doua state-paria au intalniri regulate.

De cealalta parte a baricadei definite de SUA, Coreea de Sud este puternic implicata in Irak - unde a trimis 2.300 de militari in misiuni de reconstructie a tarii, contingent care va fi redus curand la 1.200. Ca si la Tokyo, premierul Nouri al-Maliki a semnat la Seul acorduri de imprumuturi pentru reconstructie - cu gandul la modul in care Japonia si Coreea de Sud s-au reconstruit dupa razboaiele care le devastasera.

Misiune secreta

Coreea de Nord si Burma, azi Myanmar, au intrerupt relatiile diplomatice in 1983, cand ceea ce se va dovedi a fi fost un comando nord-coreean a detonat o bomba care il viza pe presedintele sud-coreean Chun Doo Hwan, aflat in vizita la Rangoon, azi Yangon; presedintele a scapat, dar au murit oaspeti si gazde. La sfarsitul lunii trecut, regimul stalinist nord-coreean si junta militara burmeza au reluat legatura, cu acelasi gand la sanctiunile occidentale impuse amandurora. Dincolo de aspectul simbolic, Myanmar poate oferi flamandei Corei hrana ieftina si petrol, iar Phenianul poate trimite generalilor de la Yangon armament performant.

Realizata cat mai in secret, s-a speculat ca noua relatie dintre cele doua izolate state asiatice ar implica implicare nord-coreeana si intr-o posibila industrie nucleara burmeza - nu doar in furnizarea tehnicilor de tunelare de care paranoicul regim burmez are nevoie pentru consolidarea complexului politico-militar pe care si l-a construit in jungla, drept capitala. Izolata de SUA si UE, relatiile Myanmarului se limiteaza la China, India si Rusia - sau, mai nou, Iran ori Venezuela.