Liderul, cu o infatisare baietoasa, poreclit "Bambi", in varsta de numai 43 de ani in momentul accederii la functia de premier al Marii Britanii, cu un deceniu in urma, este acum grizonat si are aerul unui om obosit. Fiecare cuta de pe fruntea sa reprezinta un capitol dificil al ultimului deceniu: atacurile sinucigase de la Londra, scandalul care a dus la arestarea unor colaboratori si, mai presus de toate, nepopularul razboi din Irak care a costat viata a aproape 150 de britanici.

Daca esecul razboiului umbreste acum toate realizarile deceniului Blair, istoria ar putea fi mai indulgenta cu premierul britanic, iar multe depind de evolutia evenimentelor din Irak. Dupa cum scria unul dintre biografii lui Blair, Philip Stevens, comentator la "Financial Times", britanicii il repudiaza acum, dar sunt destul de multumiti cu "blairismul", tradus prin dreptate sociala si eficienta economica. La fel ca in cazul altor lideri care s-au retras mai tarziu decat ar fi trebuit, dar inainte decat ar fi vrut, istoria il va judeca, poate, mai putin aspru pe Tony Blair. Au existat succese importante, cum ar fi trei victorii consecutive in alegeri, o economie in continua crestere, diplomatia care a adus pace in Irlanda de Nord, introducerea unui salariu minim in Marea Britanie si infiintarea parlamentelor in Scotia si tara Galilor. Blair si-a reformat partidul care era la cote minime de popularitate, numindu-l "Noul Laburism" si abandonand vechea doctrina socialista in favoarea unor politici bazate pe economia de piata. Sub conducerea lui si a cancelarului Gordon Brown, Marea Britanie a iesit dintr-o lunga criza economica, devenind acum a cincea economie a lumii, cu prognoze de crestere de aproape 3% pe 2007. Cei doi au dat independenta Bancii Centrale si au tinut in frau inflatia. Lira sterlina este in forma cea mai buna din ultimii 10 ani, iar somajul s-a redus. Finantarea sistemului de sanatate s-a triplat, iar lista de asteptari pentru operatiile critice s-a scurtat. Cheluielile cu educatia s-au dublat. Criminalitatea a scazut cu 44% fata de anul 1995, dar cu pretul afectarii unor libertati cetatenesti. Reforma politiei a introdus tehnologia "Big Brother", britanicii fiind acum cel mai supravegheat popor din lume, cu un total de 4,2 milioane de camere de luat vederi in spatii publice, adica una la fiecare 14 persoane.

Povestea ascensiunii, in ritmurile "Cool Britannia"

Tony Blair a castigat alegerile din 1997 cu o majoritate covarsitoare - 80%, devenind cel mai tanar premier britanic, dupa 1812, cand contele de Liverpool a ajuns lider al guvernului la aceeasi varsta. Discursurile lui erau aproape mesianice. Blair a sosit in Downing Street 10 pe un val de euforie si optimism ce cuprinsese tara inaintea schimbarii mileniului. Brandul "Cool Britannia", ce definea noul val de staruri pop de la mijlocul anilor ’90, i-a venit ca o manusa noului premier, fost lider al unei formatii rock in vremea studentiei la Oxford. Din pacate, dispozitia de astazi a lui Blair, dupa 10 ani de guvernare, este mai putin muzicala. infrangerea recenta a laburistilor in alegerile din Scotia si cea mai slaba majoritate din istoria Marii Britanii cu care au castigat alegerile de acum doi ani demonstreaza ca "orice cariera politica se termina cu un esec", dupa cum afirma academicianul britanic Enoch Powell. Potrivit saptamanalulului german "Die Welt", razboiul din Irak a creat trei victime: Saddam Hussein, G.W. Bush si Tony Blair. Criticii sai laburisti spun ca Blair ar fi trebuit sa refuze sa trimita trupe in Irak, la fel cum a facut Harold Wilson in 1964, cand presedintele Lyndon B. Johnson i-a cerut sa trimita trupe in Vietnam, chiar daca, asa cum s-a intamplat atunci, acest lucru ar fi stricat relatia cu SUA. "O spun cu mana pe inima, am facut ceea ce am crezut ca este bine", a declarat Blair in discursul de adio saptamana trecuta. Poate ca m-am inselat, dar asta ramane a fi decis".

O politica externa "etica"

Deceniul Blair in politica externa a Marii Britanii va fi judecat potrivit standardelor pe care el insusi le-a impus. Guvernul laburist ales in 1997 declara ca va avea o politica externa "etica". in 1999, Blair a tinut un discurs istoric la Chicago, care a pus bazele unei doctrine a interventiilor umanitare. Potrivit lui, principiul non-interferentei in politica externa a unui stat nu mai functioneaza atunci cand este vorba de crime impotriva umanitatii. Dar interventia militara trebuie decisa numai daca exista certitudine absoluta asupra circumstantelor si daca toate optiunile diplomatice au fost epuizate. Cu patru ani mai tarziu, in Irak, premierul britanic urma sa incalce toate aceste reguli. Dar, acolo unde a respectat doctrina proprie, a fost incununat de succes. in Kosovo, in 1999, interventia a pus capat unei perioade sangeroase prin care fosta Iugoslavie trecuse in ultimii opt ani. in 2000, trupele britanice au fost trimise in Sierra Leone si au avut un rol crucial in oprirea unui deceniu de macel. Ambele zone raman in dificultate, dar cel putin nu sunt acum zone de razboi. in Afganistan, rezultatul urmeaza a fi decis. Guvernul laburist a dublat bugetul pentru ajutoare externe fata de 1997. Cand Marea Britanie a gazduit summitul G8 in Gleneagles, in 2005, Blair s-a concentrat pe ajutoarele pentru Africa, obtinand acordul privind anularea datoriilor si cresterea ajutoarelor globale cu 50 miliarde USD/an pana in 2010.

Citeste si:

Primul premier in exercitiu, interogat intr-o ancheta penala

Ultimele luni de mandat au fost umbrite de o investigatie a politiei privind afirmatiile cum ca Blair ar fi nominalizat o serie de finantatori ai laburistilor pentru posturi in Camera Lorzilor. El a devenit primul premier in functie interogat intr-o ancheta penala, desi tratat ca martor, si nu ca suspect. Afacerea isi are originile inainte de alegerile din 2005, cand Blair a cautat sa obtina imprumuturi masive de la o serie de persoane foarte bogate.

Patru dintre finantatori au fost ulterior nominalizati pentru pozitii in Camera Lorzilor, dar au fost respinsi de catre o comisie independenta, ceea ce a declansat afirmatiile opozitiei cum ca titlurile fusesera "vandute" de catre laburisti.

Paradoxurile relatiei dintre Blair si britanici

Un sondaj publicat de cotidianul "The Independent" arata ca 69% din britanici cred ca, pe termen lung, Blair va ramane in memoria publica pentru razboiul sangeros din Irak. Alti 9% cred ca lumea si-l va aminti pentru "relatia cu George W. Bush". Numai 6% cred ca va ramane in istorie pentru succesul din Irlanda de Nord, iar 3% cred ca istoric este scandalul "Bani pentru titluri". Tot 3% si-l vor aminti pe Blair pentru introducerea salariului national minim, iar 2% pentru imbunatatirea serviciilor publice, inclusiv a sistemului de sanatate. Vestea buna pentru Tony Blair este ca, in ciuda problemei Irakului, 61% din britanici cred ca, per total, el a fost un premier bun, numai 36% sustinand contrariul. Totusi, un alt sondaj publicat de "The Observer" arata ca 58% din britanici spun ca nu se simt mai fericiti acum decat cu 10 ani in urma. Dupa 10 ani de interviuri si analize, jurnalistul BBC Michael Cockerell rezuma paradoxurile relatiei emotionale dintre Blair si britanic. "Totul a inceput cu premierul carismatic care electriza multimea. Dar flacara aceea s-a stins demult si, la finalul afacerii amoroase, ambele parti sunt mai triste, dar mai intelepte", scrie el.