Peste 30 de oameni au murit atunci si catorva mii le-au fost distruse casele.

Natiunile Unite avertizeaza ca - desi exista un sistem foarte performant de alerta in privinta producerii fenomenelor tsunami - multe alte demersuri lipsesc.

Potrivit ONU, sistemul de avertizare a functionat fara gres, dar cutremurul a avut loc atat de aproape de unele insule incat locuitorii lor n-au mai putut face nimic.

Oamenii trebuie sa fie mai bine pregatiti, afirma organizatia.

Patricio Bernal, angajat al UNESCO, vorbeste despre un asa-numit "sistem integrat": avertisment, adapost, ajutor.

Orasul cel mai grav afectat de tsunami-ul de luni, Gizo, se afla la numai 45 de kilometri de epicentrul cutremurului.

Amintirea celor intamplate in decembrie 2004, in urma tsunami-ului din Oceanul Indian, i-a facut pe multi sa se puna cu repeziciune la adapost. Dar ajutoarele abia au inceput sa soseasca.

"Tocmai ce-a venit, azi-noapte, primul mare transport", spune Danny Kennedy, membru al Guvernului local.

Citeste si:

"Corturi, alimente si apa - asta ne trebuie in primul rand. Corturi am primit, asa ca cel putin pe insula Gizo nu cred ca adapostirea refugiatilor va pune probleme."

"Dimineata am primit si orez, se distribuie chiar acum. Apa curata e cea mai mare problema."

Trei nopti la rand, aproape doua mii de persoane au dormit sub cerul liber.

Apa potabila e cruciala, pentru ca unii copii s-au imbolnavit de diaree, iar autoritatile se tem ca maladia se va raspandi.

Steve Harris coordoneaza operatiunile de ajutorare ale organizatiei World Vision.

"Materialele de prim ajutor au ajuns deja la cei care au nevoie de ele. A durat, poate, putin prea mult, dar problemele se rezolva."

"Mai importanta decat orice e insa igiena - oamenii trebuie sa se poata spala constant", a spus Steve Harris.

O supravietuitoare din insula Munda, una dintre cele mai indeparate, ii da involuntar dreptate: "Nu avem apa de spalat, nu avem apa de baut. Asteptam intruna si ne intrebam de ce nu primim ajutor", povesteste femeia.