Centrul de Studii Strategice al Fundatiei Europene Titulescu a organizat o noua dezbatere, subiectul abordat fiind implicarea Romaniei in procesul de pace din Orientul Mijlociu. Invitatii, politicieni, fosti si actuali ambasadori, jurnalisti, studenti, au incercat sa descopere impreuna care ar putea fi contributia Romaniei, ca membru al Uniunii Europene, la eforturile comunitatii internationale de a stinge acest focar de conflict. Dialogul a avut caracter informal, tonul fiind unul prietenos dar politicos, cu respectarea regulii Chatam House.

Considerat "polul" terorismului mondial, Orientul Mijlociu sufera atat de lipsa unui plan coerent de pace care sa tina cont inclusiv de zestrea culturala si traditiile zonei cat si de lipsa de consecventa in aplicarea acordurilor incheiate pana in acest moment. Ca proaspat membru al Uniunii Europene, Romania vine cu propria zestre diplomatica, perfect exploatabila si a carei valorificare ar putea cel putin accelera procesul de pace. Astfel, Romania are relatii foarte bune atat cu Israelul cat si cu tarile arabe direct implicate in conflict, precum si cu Organizatia Pentru Eliberarea Palestinei si cu alte organizatii palestiniene. Un atu devine existenta in tarile arabe a unui numar mare de politicieni si oameni de afaceri care si-au facut studiile in Romania dar si prezenta in tara noastra a unei comunitati de afaceri semnificative din lumea araba la care se adauga si casatoriile mixte.

Deloc de neglijat este si prezenta unui numar apreciabil de ambasade arabe la Bucuresti si a unui serviciu diplomatic romanesc bine reprezentat in lumea araba. De partea cealalta, Israelul manifesta opozitie fata de incercarile unor state de a media / contribui la solutionarea politica a conflictului israeliano - palestinian, acceptand ca mediator administratia americana si neopunandu-se actiunilor Quartetului international (SUA, UE, Rusia, ONU).

Citeste si:

In ceea ce ne priveste, trebuie sa nu uitam faptul ca, practic, eforturile Romaniei de a contribui efectiv la identificarea de solutii pentru problemele Orientului Mijlociu au incetat dupa 1989; mai mult decat atat, in unele medii din tarile arabe, prezenta militara romaneasca din Irak este perceputa ca o agresiune.
Din analiza atu-urilor si a obstacolelor identificate, ca si din analiza comportamentului general al partilor in conflict, nu se poate pune problema in prezent de revenire imediata a Romaniei intr-o situatie apropiata de cea din anii ’80 in ceea ce priveste contributia sa nemijlocita la procesul de pace din Orientul Mijlociu. Si totusi... ce se poate face? O revenire graduala a Romaniei in regiune (ca stat UE si ca prieten vechi al tarilor arabe), revenire ce ar presupune intr-o prima etapa relansarea raporturilor bilaterale economice si politice cu tarile arabe si adoptarea unor pozitii oficiale echilibrate fata de evolutiile din zona. Initierea dialogului cu toate partile implicate in conflictele din zona Orientului Mijlociu ar aduce tarii noastre atat posibilitatea de a purta, in timp, un dialog util cu fiecare dintre ele dar, pe de alta parte, ar micsora riscurile provocarii unor acte de terorism in Romania sau impotriva intereselor romanesti din strainatate.

Orientul Mijlociu este, nu in cele din urma, o provocare pentru orice diplomatie si un test de maturitate si echilibru politic pentru conducatorii statelor lumii. Un test pe care, alaturi de partenerii din Uniunea Europeana, Romania trebuie sa-l treaca cu bine.