Nu e clar daca Washingtonul a "gindit" hartuirea financiara a Iranului ca noua si unica strategie ori ca garnitura/preambul pentru clasica scoatere a pistolului de cowboy ceva mai tirziu, dupa ce inamicul a fost slabit. Oricum ar fi, pare sa functioneze. Moral sau nu, SUA ofera companiilor internationale o alegere, pe care unii ar numi-o santaj: ori faceti afaceri cu noi, ori cu Iranul. Asa au ajuns japonezii, de exemplu, sa renunte sa se mai implice in exploatarea cimpului petrolifer recent descoperit la Azadeghan.

Astfel, iranienii sint loviti unde ii doare mai tare: in petrol, singura sursa serioasa de venituri. Spaima "iranienii taie teava!" nu e justificata, intrucit ei au nevoie ca petrolul sa curga la fel de mult cit au beneficiarii. Deja efectele se vad la Teheran, unde voci importante cer o atenuare a discursului bataios care l-a facut celebru pe presedintele Ahmadinejad. Populistul presedinte si-a taiat singur craca de sub picioare, luind din banii pentru investitii in exploatarea petrolului si trimitindu-i la asigurari sociale si la miscari siite din Orient. Cum investitorii nu se mai inghesuie, iar imprumuturile de afara pentru exploatarea petrolului se izbesc de bratul Americii, Iranul nu are alta solutie decit sa revina la masa negocierilor privind controversatul sau program nuclear.