Impactul in oceanul austral, in apropiere de insulele Kerguelen, a proiectat in spatiu milioane de fragmente din scoarta oceanica, care au cazut apoi "pe intreaga planeta intr-o ploaie de meteori incandescenti", afirma Marie-Agnès Courty, geolog de la Centre national de la Recherche scientifique (CNRS) din Franta.

Cercetatoarea a povestit ca a efectuat timp de 15 ani o ancheta minutioasa care i-a permis sa descopere indiciile catastrofei in probe de sol din lumea intreaga vechi de 4.000 de ani. Ea a declarat ca a gasit astfel in Orientul Mijlociu, Europa si Asia centrala fosile de organisme marine care provin de regiunile australe.

Cercetarile sale au inceput in Siria, unde a descoperit in 1990 zgura care fusese incalzita la 1.700 C si care nu putea sa provina de la o eruptie vulcanica. Mai tarziu, descoperirea unor sferule, bile de materiale topite produse in special la impactul cu un meteorit, a pus-o pe pista unei coliziuni intre Terra si un corp celest. Odata cu caderea acestor roci incandescente, "populatiile din acea epoca probabil ca au asistat la un terifiant foc de artificii care foarte posibil a marcat profund spiritele", dand nastere unor mituri precum Apocalipsa sau Sodoma si Gomora, subliniaza Marie-Agnès Courty.

In acea epoca, pe Terra traiau deja peste 30 de milioane de oameni, cu importante civilizatii in Egipt, Mesopotamia si China. Oameni de stiinta citati de Ciel & Espace se mira insa ca acest eveniment nu a fost inregistrat in documentele de epoca sau ca in rocile recoltate nu au fost gasite elemente chimice "trasoare ale impactului", precum iridiul. Pentru a demonstra ca teoria sa este valabila, noteaza revista, "Marie-Agnès Courty va trebui fie sa gaseasca presupusul crater, fie sa explice absenta lui".