Presedintia finlandeza a Uniunii Europene a avertizat Guvernul de la Ankara in mod clar si apasat: in maximum 15 zile, porturile turcesti trebuie sa se deschida pentru navele cipriote. In functie de raspunsul Ankarei, Comisia Europeana va recomanda, pe 6 decembrie, daca negocierile de aderare cu Turcia trebuie sa fie intrerupte sau nu, dupa cum a afirmat Matti Vanhanen, premierul Finlandei. Dupa avizul Comisiei, statele UE vor lua o decizie ferma in cadrul Consiliului ministrilor de externe, de pe data de 11 decembrie.

Prin pasarea acestui cartof fierbinte in mainile ministrilor de externe, Vanhanen vrea sa evite transformarea Consiliului sefilor de stat, programat pe 14 si 15 decembrie, intr-un bazar turcesc.

"Vreau sa fiu clar asupra unui lucru. Presedintia nu are nici o intentie de a ridica chestiunea Turciei in Consiliul European", a subliniat Matti Vanhanen. In aceeasi nota, comisarul pentru extindere, Olli Rehn, a afirmat: "Nu avem nevoie de un nou summit turcesc, la fel ca in 2004". Summit-ul din decembrie 2004, cand s-a hotarat data inceperii negocierilor de aderare, a fost marcat de negocieri-maraton si de gesturi teatrale.

SUFLETUL COMERTULUI

Problema cipriota a fost in centrul discutiilor chiar si dupa inceperea negocierilor de aderare de catre Turcia, in octombrie 2005. Pentru a evita o criza majora, a carei finalitate nu poate fi decat blocarea negocierilor, presedintia semestriala finlandeza a prezentat la sfarsitul lunii septembrie un plan de compromis: comunitatea turca din nordul Ciprului va putea intretine relatii comerciale cu statele UE, iar, in schimb, Turcia isi va deschide porturile si aeroporturile pentru navele si aeronavele din statele UE, inclusiv Cipru, stat care a aderat in 2004.

Turcia a semnat in iulie 2005 un document, cunoscut drept Protocolul de la Ankara, prin care aplica acordul vamal semnat cu UE si in cazul celor zece state care au intrat in 2004. Turcia nu foloseste insa acest angajament, aplicand propriul santaj: cere, in prealabil, incetarea embargoului asupra Republicii Turce a Ciprului de Nord (RTCN). Ciprul este divizat de facto din 1974, cand nordul insulei a fost invadat de armata Turciei. RTCN este recunoscuta doar de Ankara, care mentine 40.000 de militari in zona. Ciprul a aderat la UE ca un stat unitar, chiar daca Guvernul de la Nicosia nu are nici un control asupra nordului insulei.

Raspunsul din partea Turciei a venit la o zi dupa avertismentul lui Vanhanen. "Probleme cum este cea a Ciprului nu pot fi rezolvate prin santaje sau ultimatumuri", a afirmat Abdullah Gül, ministrul de externe de la Ankara. De asemenea, premierul Recep Tayyp Erdogan a declarat: "In conditiile in care ni se prezinta lucruri pe care nu le putem accepta, ne este imposibil sa semnam".

CARE VA FI SANCTIUNEA?

Astfel, evenimentele si declaratiile de saptamana trecuta duc spre o singura concluzie - Ankara nu va ceda, iar reprezentantii celor 25 de state sunt nevoiti sa ia o sanctiune, iar aici apare problema disensiunilor interne. "Asupra principiului, toata lumea este de acord: sa fie clara, credibila si trebuie sa fie reversibila, sa putem reveni rapid si usor asupra negocierilor in momentul in care conditiile vor fi indeplinite", a afirmat un diplomat european, citat de AFP. Unele capitale, sub stindardul Londrei, sustin solutia unei suspendari foarte limitate a negocierilor, si anume pentru capitolele legate direct de uniunea vamala. Alte capitale, dintre care Nicosia este cea mai vocala, cer o suspendare mai larga a negocierilor, fara sa precizeze un numar de capitole. Nici unul dintre statele membre nu agreeaza, insa, o inghetare a negocierilor.

INTRE STRATEGIE SI VOTUL DE ACASA

Aceasta noua "eruptie" in dialogul Uniunea Europeana - Turcia readuce in prim-plan discutia mai larga a oportunitatii unei extinderi pe subcontinentul asiatic. In esenta, adeptii integrarii argumenteaza ca Turcia este un actor strategic in Orientul Mijlociu. Admiterea unui stat cu populatie majoritar musulmana intr-o Europa a pacii si prosperitatii ar trimite lumii islamice mesajul ca este posibila coexistenta si ar opri ascensiunea extremismului in Turcia.

Adversarii integrarii Turciei sustin ca idealul coeziunii Europei, esential pentru integrarea politica a UE, ar primi o grea lovitura prin admiterea unei tari care nu a trecut prin experientele europene definitorii - Crestinism, Renastere, Umanism, Iluminism. Obiectiile mai "pamantene" se refera la dificultatea de a integra un stat cu o populatie mare (peste 70 de milioane), cu cerinte majore de ordin social-economic si cu o mandrie nationala care ar putea periclita "adancirea" integrarii.

Din perspectiva Europei Occidentale, apetenta pentru dialog s-a gripat in primul rand din cauza opiniei publice. Respingerea Tratatului Constitutional prin referendumurile din Franta si din Olanda, in 2005, a avut la baza si teama fata de o extindere necontrolata a Uniunii Europene.

NEINCREDERE PE SCARA LARGA

Dar care mecanism de actiune pentru guvernul de la Ankara? In prezent, chestiunea aderarii la Uniunea Europeana este cea mai mare provocare pentru politica externa a Turciei, stat a carui agenda este plina de alte subiecte fierbinti - relatia cu Armenia si cu diaspora armeana din Europa, problema kurzilor din interiorul granitelor, legata de perspectiva crearii unui stat kurd in nordul Irakului, sau relatia cu Grecia.

Citeste si:

In planul politicii interne, spectrul aderarii a fost un important "agent" al reformelor democratice, iar pastrarea unei tendinte similare este foarte probabila daca negocierile vor continua.

Turcia a dovedit ca poate produce reformele necesare pentru a atinge nivelul cerut prin "criteriile de la Copenhaga". In pofida unor probleme aparute in ultimii doi ani, legate de libertatea de exprimare, guvernul pare hotarat sa duca reformele pana la capat. Problema cea mai mare a Guvernului consta insa in neincrederea si reticenta opiniei publice fata de Uniunea Europeana. In general, turcii sustin ideea integrarii in UE si sunt constienti de schimbarile pozitive care au avut loc in ultimii ani, in care Bruxelles-ul a avut un rol bine definit. Totusi, opinia publica are foarte putina incredere in Uniunea Europeana. Sondajele de opinie arata ca turcii cred ca UE nu va accepta Turcia, chiar daca vor fi respectate toate criteriile de aderare.

INTRE NOBEL SI TRIBUNAL

Aceasta imagine a fost intarita de summit-ul din decembrie 2004, cand s-a decis inceperea negocierilor, si, in mod evident, de evenimentele din acest sfarsit de an.
Faptul ca documentul ce stabileste cadrul de negociere prevede ca procesul este unul cu "final deschis" i-a facut pe turci sa acuze UE de practicarea unui "dublu standard".

Puseul nationalist al turcilor s-a manifestat imediat, cel mai spectaculos gest fiind condamnarea penala a lui Orhan Pamuk, ulterior laureat al Premiului Nobel pentru Literatura. Un sondaj recent arata ca 63% dintre turci sprijina aderarea, iar 58% o considera folositoare. Pe de alta parte, 50% dintre turci cred ca intentia Uniunii Europene este divizarea Turciei. De altfel, in luna aprilie a acestui an, in timpul protestelor de strada din zonele locuite de kurzi, mediile turcesti au abundat in analize care puneau aceste miscari pe seama intentiilor Uniunii Europene si Statelor Unite ale Americii de a submina integritatea teritoriala a Turciei.

Daca, pe termen scurt, problema Ciprului este elementul esential in relatia Turcia-UE, pe termen lung vor iesi la iveala problemele dezvoltarii bugetare in interiorul Uniunii si a rezistentei opiniei publice europene. Este clar ca problemele bugetare din Uniunea Europeana nu vor permite aducerea catre Turcia a unor fonduri de pre-aderare similare cu cele oferite statelor care au aderat in cel de-al cincilea val al extinderii. Fara aceste fonduri, Guvernul de la Ankara va avea probleme in a obtine sprijinul populatiei pentru continuarea unor reforme administrative, economice, tehnice.

Un astfel de efect ar submina eforturile de aliniere la acquis-ul comunitar. Prevederile din cadrul de negociere, conform carora exista conditii specifice pentru deschiderea si inchiderea fiecarui capitol, vor afecta relatia Guvernului cu populatia. Opozitia va incerca sa obtina capital politic din poticnelile negocierilor si sa alimenteze si mai mult nivelul de neincredere publica fata de Uniunea Europeana.

Trei probleme de baza

In privinta opiniei publice europene, Turcia trebuie sa-si dezvolte o strategie bazata pe trei directii principale, potrivit analistului Kemal Kirisci, de la Institutul de Studii de Securitate al Uniunii Europene.

In primul rand, este problema eventualei migratii a fortei de munca din Turcia, in special spre statele din Europa de Vest, apoi costul primirii Turciei in UE si, la urma, dileme ale identitatii culturale. Acestea sunt chestiuni foarte delicate, care alimenteaza impotrivirea fata de perspectiva aderarii Turciei.

Cadrul negocierilor de aderare stabileste unele masuri de salvgardare in privinta celor trei teme. Ca si in cazul statelor din cel mai recent val de aderare, se specifica posibilitatea membrilor de a impune restrictii circulatiei libere a fortei de munca. In plus, documentul impinge momentul aderarii, daca va exista un astfel de moment, dupa 2014.

Kirisci considera ca problema costurilor integrarii Turciei este contestabila. Multi europeni considera ca Turcia este o tara saraca. Daca adaugam si parerile potrivit carora Turcia este o tara mult prea diferita, chiar neeuropeana, avem explicatia pentru care procesul de negocieri a fost definit drept unul cu "final deschis".

Cadrul de negocieri acorda importanta dezvoltarii unui dialog politic si civic pentru cresterea sprijinului din partea cetatenilor europeni. "In ultimul rand, bineinteles, Guvernul (Turciei - n.r.) si UE vor trebui sa controleze tensiunile care vor aparea din partea celor care se opun aderarii si care propun un parteneriat privilegiat in locul aderarii", afirma Kirisci. Pana in prezent, nici Consiliul European, nici Parlamentul European nu au pus aceasta optiune in termeni oficiali, chiar daca au existat tentative.

In octombrie 2005, Gül a refuzat sa aterizeze pana ce a primit promisiunea ca aceasta sintagma nu se mai afla pe masa. Subiectul parteneriatului privilegiat va reveni, insa, constant in dialogul dintre Ankara si Bruxelles. in privinta scandalului la zi - chestiunea Ciprului, Erdogan si Gül au sugerat ca se vor mentine pe o pozitie de forta cel putin pana dupa alegerile generale de anul viitor.