La inceputul toamnei, talibanii au lansat mai multe ofensive de amploare impotriva trupelor NATO, in special in regiunile de sud ale Afganistanului. In final, aceste atacuri masive, bine planificate si bine executate, au fost oprite. "Este cea mai mare infrangere a talibanilor dupa cea care a avut loc in 2001… Urmatoarele trei pana la sase luni vor fi, totusi, cu adevarat critice; e drept, o sa fie un test cat se poate de dificil pentru noi", afirma, nu cu multa vreme in urma, general-locotenent David Richards, comandantul britanic al fortelor NATO din Afganistan, referindu-se la luptele dure purtate in ultimele luni impotriva fortelor talibane.

Generalul Richards - care a preluat comanda fortelor NATO din Afganistan la sfarsitul lui iulie 2006, cu doar cateva saptamani inaintea marilor atacuri lansate de talibani - vorbeste, pe buna dreptate, despre infrangerea luptatorilor fundamentalisti afgani. "Ei ne-au subapreciat, din fericire pentru noi, asa ca i-am invins".

Dar in spatele acestei povesti de succes - o victorie tactica importanta si care nu poate fi contestata - se ascunde o realitate de-a dreptul hada si foarte ingrijoratoare: la mai multi ani dupa ce au fost alungati din Kabul si regimul lor s-a prabusit sub socul atacurilor americano-britanice, conjugate cu acelea ale fortelor afgane ostile lor, talibanii s-au regrupat si au trecut, in mai multe provincii ale Afganistanului, la contraofensive de mari proportii. Aceasta situatie este un serios motiv de preocupare si pentru noi, romanii, fiindca importante efective militare romanesti participa in permanenta la operatiunile multinationale de mentinere a pacii din Afganistan.

OPERATIUNEA MEDUZA

In septembrie, vreme de doua saptamani a avut loc, in regiunea Kandahar, o batalie extrem de inversunata impotriva talibanilor. Acestia avansasera treptat pana in vecinatatea orasului si isi organizasera acolo puternice pozitii fortificate, din care puteau lovi cu foc o parte importanta din caile de transport care leaga acest important centru regional din sud-est de restul tarii. Acest sistem defensiv al talibanilor era "unul bine organizat", afirma un specialist militar occidental, citat de BBC, si dovedea incontestabil profesionalism in proiectarea si construirea lucrarilor de geniu: transee complicate, tuneluri, buncare, depozite subterane. Pozitiile fortificate ale talibanilor au fost bombardate intens, din aer, apoi fortele NATO au atacat cu sprijinul masinilor de lupta si al aviatiei tactice. Au avut loc infioratoare lupte corp la corp, iar, in final, sute de talibani au fost ucisi, iar restul au fost nevoiti sa-si abandoneze in graba pozitiile intarite, construite cu atata efort.

In paralel cu batalia ofensiva din zona Kandahar, trupele NATO au mai purtat una, defensiva, in provincia invecinata, numita Helmand. Acolo, fortele occidentale au aparat cu succes mai multe cladiri si obiective importante pentru guvernul afgan impotriva "atacatorilor talibani, care tot veneau in valuri" si care au avansat pana la doar 40-50 de metri de pozitiile occidentalilor. Generalul Richards afirma chiar ca aceste victorii tactice ale fortelor NATO ar putea fi un "punct de cotitura" in razboiul atat de dificil si plin de neasteptate rasturnari de situatie.

Citeste si:

COSTURI FOARTE MARI

Pretul victoriei tactice incontestabile obtinute de fortele NATO in zonele Kandahar si Helmand este insa unul enorm. Al 3-lea batalion al regimentului de parasutisti, unitate de elita a armatei britanice care a participat la apararea obiectivelor din Helmand, a raportat ca, pe intreaga perioada a defensivei, a avut 426 de lupte cu talibanii, a tras 400.000 de cartuse de arme usoare, a utilizat 3.500 de incarcaturi de mortier, precum si 400 de grenade. "Indiferent cata munitie foloseau ei impotriva noastra, noi foloseam si mai multa impotriva lor", afirma un militar din unitatea de parasutisti, vorbind despre luptele de la Helmand. Dar folosirea deliberata a puterii de foc superioare presupune o solicitare extrema a sistemului de sprijin logistic.

Militarii britanici si americani sustin - afirma BBC - ca "aprovizionarea a fost uneori nu prea buna", ba chiar "au avut parte de cateva zile fara mancare si fara apa". Dar nu astfel de greutati si nici oboseala extrema sunt cele mai traumatice elemente ale vietii militarilor NATO in Afganistan, ci pierderile in lupta. Numai britanicii, de exemplu, au inregistrat 33 de morti si mult mai multi raniti in doar trei luni. Inversunarea talibanilor, durata si violenta extrema a bataliilor i-au facut pe comandantii fortelor americane si britanice care lupta in Afganistan sa vorbeasca despre "cele mai intense lupte in intreaga perioada de dupa Razboiul din Coreea".

Mai multe fronturi

>> In jur de 40.000 de militari straini se afla acum in Afganistan, incercand sa mentina pacea in zona. Dintre acestia, in jur de 8.000 de militari americani - relateaza "Washington Post" - nu se afla sub comanda NATO, ci actioneaza independent impotriva unitatilor militare ale retelei teroriste a lui Ossama ben Laden. Ceilalti, in jur de 32.000 de oameni, au, permanent, sarcina de a face fata unor amenintari care vin din toate directiile. Lupte grele intre fortele NATO si talibani au loc nu numai in sud, ci si in estul tarii. In aceasta regiune a avut loc, luna trecuta, Operatiunea Mountain Fury.

In cadrul acesteia, peste 7.000 de militari americani si afgani au atacat si eliminat mai multe detasamente de talibani. Situatia ramane extrem de complicata in Afganistan, iar talibanii - o miscare fundamentalista extrem de agresiva, condusa initial de studentii scolilor foarte stricte de studii coranice - raman o amenintare serioasa pentru intreaga regiune. Iar efortul lor de razboi impotriva NATO este intretinut nu numai de efectivele suplimentare care vin permanent din regiunile de granita ale Pakistanului, ci si de productia de opiu, transformat ulterior in heroina. Anul acesta, fermierii afgani - multi dintre ei locuind in regiuni controlate sau macar dijmuite de fortele talibanilor - au produs in jur de 6.700 tone de opiu, cu o valoare de piata de cel putin 750 milioane de dolari.