Acest lucru ar putea fi benign daca Moscova nu s-ar folosi de aceste exporturi pe post de arma politica, se indica in editia de ieri a publicatiei americane The Christian Science Monitor. Lucrurile nu ar trebui sa stea asa: Europa, importatoare a peste 60 la suta din petrolul rusesc, ar putea experimenta o relatie comerciala armonioasa cu Moscova, bazata pe legile cererii si ofertei, din care ambele parti ar avea de castigat.

Problema este ca Rusia vrea partea invingatorului si ca ambitiile sale trec dincolo de aspectele economice ale schimbului. Pe masura ce NATO si UE se extind, Rusia se simte amenintata si incearca sa isi extinda influenta asupra imediatei sale vecinatati. In aceste conditii, pentru Moscova, petrolul este o modalitate convenabila de a aplica presiunea politica pe care unii ar numi-o santaj.
Acest joc nu a ramas neobservat de occidentali.

Asa cum s-a relatat in aceasta saptamana, NATO este ingrijorata de faptul ca Rusia ar putea incerca sa formeze un cartel international al gazului natural, avand in vedere ca Moscova detine cele mai importante rezerve de gaz natural din lume. Trebuie spus ca, daca s-ar alatura unor tari precum Algeria, Libia si unor state din Asia Centrala, ar putea forma un "club" care sa imprime directia pietei intr-un mod asemanator celui la care a recurs OPEC in privinta petrolului. Desi neaga ca i-ar trece prin cap asa ceva, Moscova nu exclude posibilitatea formarii unui astfel de cartel, daca producatorii majori de gaz vor dori acest lucru.

Temerile NATO avanseaza ideea ca un astfel de cartel ar reprezenta o unealta si mai performanta de presiune politica asupra Europei. In luna ianuarie a acestui an, Moscova a inchis robinetul gazelor pentru Ucraina, in parte ca urmare a unei dispute asupra pretului, dar si ca o pedeapsa - suspecteaza europenii - pentru faptul ca Ucraina a ales o traiectorie occidentala. In momentul de fata, Moscova dubleaza pretul gazului pentru Georgia, incurajand regiunile separatiste ale acesteia sa se separe de Tbilisi si sa apartina din nou Rusiei. Rusia se joaca cu tarile europene, spre exemplu, furnizand Germaniei gaz printr-un gazoduct care ocoleste Polonia.

Din acest motiv, polonezii s-au infuriat extrem de tare pe politica energetica a Rusiei si blocheaza in acest moment discutiile UE privind reinnoirea acordurilor economice cu Moscova. Rusia isi indreapta de asemenea privirea spre Orient. Presedintele Putin se asteapta ca exporturile energetice rusesti in Asia sa creasca de la 3 la 30 la suta in urmatorii 10 ani, in parte datorita unei Chine devoratoare de energie, fapt ce a determinat Washingtonul sa se ingrijoreze in privinta unei posibile axe Beijing-Moscova. Cum ar putea fi deci incurajata o "petro-destindere" - un comert cu energie in beneficiul economiei, in locul unui control geopolitic?

Citeste si:

Un stimulent l-ar putea reprezenta chiar o problema interna a Rusiei, in conditiile in care, ca urmare a lipsei expertizei si a investitiilor, Moscova se confrunta cu o criza interna a gazului natural. Acest lucru ar putea permite cresterea investitiilor in domeniul producerii de energie. Faptul respectiv ar putea ajuta la cooperarea dintre Rusia si Europa, Moscova dispunand in acest caz de mai putin spatiu de manevra pentru a reprezenta o amenintare. Trebuie insa spus ca, daca Europa vrea ca Rusia sa joace dupa regulile investitiei internationale, ea trebuie sa ramana unita.

Si daca tot vorbim de reguli, o alta influenta ar putea-o reprezenta statutul de membru al Rusiei in Organizatia Mondiala a Comertului (OMC), care este cu un pas mai aproape, acum cand Administratia Bush si-a dat acordul. Odata ce va fi in OMC, Rusia va trebui sa se supuna standardelor globale ale comertului dar si repercusiunilor, in cazul in care nu se va supune acestor standarde.

Nu este vorba de Razboiul Rece, din fericire, insa un urs inarmat cu gazoducte are inca colti. Si pentru ca veni vorba tot de colti, de data aceasta politici, la Moscova a mai avut loc o mutare pe tabla de sah. Aleksandr Riazanov, vicepresedinte al gigantului rus Gazprom, a fost inlocuit in functie cu un fost membru al KGB, din cauza independentei sale fata de restul conducerii grupului controlat de stat, dupa cum a scris presa rusa de ieri . "In locul lui Aleksandr Riazanov este un coleg al lui Putin (el insusi fost membru al KGB, serviciile secrete sovietice), Valeri Golubev, care se va ocupa de spatiul CSI", organizatie regrupand fostele republici ale URSS cu exceptia tarilor baltice, scrie cotidianul de afaceri Vedomosti.

Concernul rus Gazprom, care intentioneaza sa majoreze tarifele pentru gazele livrate tarilor vecine, este acuzat ca ar fi o arma a Kremlinului pentru a exercita presiuni asupra tarilor din fostul spatiu sovietic. In acest context, Vedomosti, care citeaza surse din cadrul Gazprom, noteaza ca Aleksandr Roazanov "a platit scump marea sa independenta’’ si reticenta ‘’de a executa ordinele conducerii’’. Numirea lui Valeri Golubev, care a facut cariera la Sankt-Petersburg ca si presedintele Vladimir Putin, a fost anuntata, miecuri seara intr-un scurt comunicat fara explicatii. Solicitat de Vedomosti, Aleksandr Riazanov s-a limitat sa declare ca contractul sau de cinci ani cu Gazprom expira dupa ‘’o durata suficienta’’, fara a face comentarii in legatura cu numirea lui Golubev, care era deja membru al conducerii Gazprom insarcinat cu investitiile si constructia.

Referindu-se la acelasi subiect, ziarul economic RBK remarca predominanta ‘’numirilor politice’’ la Gazprom, in opinia sa "o structura de clan inchisa’’ unde responsabili originari din Sankt Petersburg, ca Vladimir Putin, detin o larga majoritate.