Cine profita de destabilizarea Libanului si a intregii zone?

Fostul premier libanez, multimiliardarul Rafic Hariri, a fost inhumat, ieri la pranz, in "inima" Beirutului, in curtea imensei moschei Mohammad Al-Amin, la funeraliile sale asistand sute de mii de oameni. La cererea expresa a familiei celui disparut, la funeralii nu a asistat nici un membru important al guvernului, dar au venit spre a-i aduce un ultim omagiu numeroase personalitati straine, intre care s-a detasat presedintele Jacques Chirac, prieten personal al ilustrului defunct. Funeraliile lui Hariri au oferit un nou prilej public pentru mii de oameni veniti din diferite zone ale Libanului sa scandeze lozinci antisiriene si sa ceara plecarea trupelor Damascului din "Tara Cedrilor". In egala masura, s-au strigat sloganuri impotriva conducerii libaneze prosiriene.

Desi Hariri era musulman, iar la manifestatii au participat indeosebi musulmani, lozincile acestora au fost doar antisiriene, nu si antiisraeliene ori antiamericane. In paralel, continua investigatiile pentru a afla cine a fost la originea atentatului, cel mai violent dupa incheierea razboiului civil, 1990. Ministrul de Interne libanez, bazandu-se pe anchetele oficiale, inclina in favoarea supozitiei unui atentat sinucigas, comis de un kamikaze integrist. Ipoteza a fost combatuta imediat, ceea ce a creat o si mai mare confuzie. Ziarul "L'Orient-Le Jour" cita experti care apreciau credibila teza existentei unei uriase cantitati de explozibil pusa sub asfaltul strazii din Cornisa beirutiana.

Autorul atentatului: un grupuscul obscur ori un serviciu secret?

In orice caz, atentatul a presupus mijloace logistice sofisticate, ceea ce exclude posibilitatea ca un grupuscul obscur, necunoscut pana acum, sa aiba o asemenea realizare. Intr-adevar, cine putea reusi sa taie telefoanele din aceasta zona ultraselecta cu 15 minute inaintea deflagratiei si cine putea afla date despre traseul lui Hariri, la un minut dupa ce el s-a angajat pe acest drum, decat un serviciu secret bine implantat in zona? Unii comentatori se intreaba de ce ar fi putut face Damascul asa ceva, acum, cand e supus unor mari presiuni internationale, iar, la Beirut, presedintele si premierul sunt prosirieni recunoscuti, in timp ce 14.000 de soldati sirieni stationeaza in Liban, serviciile sale de informatii fiind bine implantate acolo! Dintr-o atare perspectiva, reamintim ca mare parte a presei internationale insista asupra "suspectului sirian". Totusi, din lumea araba, cea care conteaza cel mai mult, doar un ziar kuweitian arata cu degetul spre Siria. E adevarat, imediat, SUA si-au rechemat, pentru consultari, ambasadoarea de la Damasc. In schimb, la CNN, ambasadorul Siriei in SUA a apreciat ca "a imputa atentatul din Beirut tarii sale este ilogic". "Siria n-are nimic de castigat din ceea ce s-a petrecut". "Ceea ce s-a intamplat in Liban merge mult mai departe decat un simplu asasinat al unui lider national", spunea ambasadorul Imad Mustapha. In fine, agentia "France Presse" a relatat ca, in timpul unei intalniri cu corespondentii straini acreditati la Tel Aviv, "premierul israelian Ariel Sharon a evitat cu grija sa faca raspunzatoare Siria de asasinarea in ajun a ex-premierului libanez".

De asemenea, el a mai spus: "Cred ca este inutil sa se raspunda alegatiilor privind vreun rol jucat de Israel in ceea ce se intampla in Liban". Este evocata si pista Hezbollah, gruparea siita proiraniana, stapana sudului libanez, un fel de stat in stat. Serviciile de securitate israeliene, citate de ziarul "Maariv", cred, potrivit unui ofiter superior de-al lor, ca "Hezbollahul este implicat in atentat". De fapt, intrebarea de pe mai multe buze este cine are cel mai mult interes sa destabilizeze Libanul si lumea araba, profitand de pe urma asasinarii lui Hariri?

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe