"Romania? That’s no fucking country!" Verdictul nu apartine nici presei tabloide engleze, nici autoritatilor de la Londra, nici sindicatelor sau patronatelor care se tot agita, cu speranta sau cu ingrijorare, pe seama valului de imigranti asteptat dupa aderarea Romaniei la UE. El a fost dat de un englez batran si mucalit, cocotat pe o scarita printre "nebunii" care, prin traditie, se aduna sa bata campii in fata turistilor in Hyde Park-ul londonez.

Cu o obraznicie frivola, batranul din zona cunoscuta drept Speaker’s Corner - Coltul Oratorilor - nu-si exprima propriul punct de vedere cand, in ajunul prezentarii ultimului raport CE inaintea aderarii la Uniunea Europeana, a fost intrebat ce are de spus despre Romania. Rolul lui in Speakers’ Corner este sa prezinte cat mai abraziv cu putinta stereotipurile admise sau ascunse ale britanicilor fata de celelalte neamuri ale lumii, pentru reprezentantii acestora care au norocul - sau nefericirea - sa intre in vorba cu el.

"Esti muncitor ilegal, eh? De unde ai furat aparatul ala de fotografiat?", mi s-a adresat, starnind rasete oarecum ingrijorate printre cei cativa elvetieni, niste africani si doi irakieni care-si asteptau randul sa fie luati in tarbaca. Dar replicile lui nu sunau deloc acuzator, ci mai degraba a ganduri pasive si, de cele mai multe ori, ascunse din mintea multora dintre englezii cititori de presa tabloida, la adresa romanilor si a tuturor celorlalti est-europeni deopotriva.

"Romania? Uau!"

Cu toate ca problema muncitorilor est-europeni este prezenta de mult timp pe prima pagina a majoritatii cotidianelor britanice, nimeni nu-si etaleaza public interesul in aceasta privinta la Londra, orasul unde si-au gasit de lucru cei mai multi imigranti din aceasta parte a lumii, din 2004 incoace.

La ora pranzului, cand tot functionarul iese in pauza de bere, pub-urile rasunau, in urma cu o saptamana, de discutii aprinse despre ascensiunea islamismului in Marea Britanie, despre "varza" in care se afla guvernul Blair sau despre "those damn organizers of the London Fashion Week", care au refuzat sa interzica prezenta pe podium a modelelor anorexice. Singurul interes fata de provenienta ta est-europeana apare daca te abati un pic de la traseele turistilor, spre zone unde accentul aparte starneste imediat interesul vanzatorilor: "De unde sunteti?" "Din Romania". "Uau!".

Suprematia poloneza

Dupa cum reiese din numeroase evaluari mai mult sau mai putin oficiale, nu exista suficiente motive palpabile de ingrijorare care sa determine o dezbatere pe tema actualilor si viitorilor muncitori est-europeni intrati pe piata britanica. Exemplul cel mai la indemana este al polonezilor, care formeaza grosul fortei de munca straina atrasa de aceasta tara dupa admiterea a opt state central si est-europene in 2004.

Apreciati chiar si de presa tabloida pentru "vigoarea" si harnicia lor, polonezii sunt peste tot: au luat locul imigrantilor africani sau asiatici ca oameni de serviciu la un mare hotel de vizavi de Savoy, pe The Strand.

Citeste si:

Limba lor susura ciudat in mai toate autobuzele si statiile de metrou. Berea poloneza - de care numai polonezii au auzit vreodata - se gaseste in pub-urile de pe Whitehall sau Fleet Street, iar marile lanturi de retail au inceput sa vanda produse cu nume indescifrabile pentru altii, precum Bigos sau Wiejska.

Mai mult, marile banci precum Barclays, HSBC si Lloyd’s au inceput sa ofere servicii dedicate muncitorilor polonezi din Londra, al caror numar a urcat, in ultimii doi ani, la peste 440.000, insemnand aproximativ doua treimi din totalul muncitorilor imigranti veniti in acest rastimp din cele opt state central si est-europene admise in UE in 2004. Pe panourile publicitare din spatele County Hall, unde se termina multe dintre liniile de autobuz dinspre cartierele din sudul si estul Londrei, reclamele la noile credite HSBC pentru polonezi, in limba poloneza, socheaza ochii multora. Pana si Biserica Romano-Catolica face apel la preotii polonezi sa vina si prin Londra anglicana, sa pastoreasca sufletele zecilor de mii de suflete ratacite acolo.

Potrivit numerosilor specialisti citati de presa londoneza, toate acestea dovedesc ca est-europenii aduc doar beneficii economiei britanice, de la intarirea efectivelor de muncitori din constructii la curatenia hotelurilor si la inmultirea numarului de clienti bancari.

"Wielkiej Brytanii" si frica de necunoscut

O publicatie de specialitate facea, recent, glume pe seama reclamelor adresate comunitatii poloneze: "Se stie ca East Ender-ii (locuitorii din cartierele estice ale Londrei) vorbesc cam aiurea, dar exista sanse reale ca pana si ei sa aiba greutati cand citesc reclamele HSBC". In comentariul cu pricina apare o posibila explicatie pentru teama launtrica, nejustificabila intr-o convorbire normala.

Dupa cum spune o avocata romanca angajata in The City, capitala financiara a Marii Britanii, in lumea globalizata multor muncitori englezi le este greu sa priceapa ca raman fara loc de munca nu pentru ca "vine valul" de polonezi si romani sau pentru ca fabricile lor se delocalizeaza in Polonia, Romania, India sau China, unde forta de munca e mai ieftina, ci din ratiuni ce tin de interese financiare mult mai complexe. Si tot asa, East Ender-ului ii este greu sa inteleaga de ce in reclamele HSBC scrie "Wielkiej Brytanii" in loc de mult mai lizibilul "Great Britain".

Iar atunci cand presa anunta, citind surse mai mult sau mai putin credibile, ca valul de polonezi ar putea fi urmat, la anul, de un val si mai mare de romani si bulgari, despre care au invatat timp de un deceniu ca fura in capitalele Europei si-si lasa copiii abandonati prin orfelinate, teama de necunoscut se infiripa din nou. Si o face intr-un mod greu de transpus intr-o discutie rationala la berea de la ora sase, cand toti colegii scapati de la serviciu se strang cu pint-ul in mana in fata pub-ului de la colt, ca sa profite de ultimele zile frumoase ale toamnei. Si totusi...

Marti, 26 septembrie. Afara e racoare si toti clientii se muta inauntru. La margine de oras, pe Aeroportul Heathrow, lumea asteapta avionul citind o carte sau un ziar si tresarind cand, pe ecranele din salile de asteptare, BBC da o stire mai interesanta. La un moment dat, postul vine cu breaking news: Comisia Europeana recomanda aderarea Romaniei si Bulgariei in UE la 1 ianuarie 2007. Toata lumea sta si citeste romane sau foiletoane din jurnale. Doar cativa romani, disperati ca intarzie avionul de Bucuresti, mai arunca o privire plictisita: stiau ei ca asa o sa se intample.