Intr-o vreme cand toata Europa se straduia sa-si vindece ranile, dupa Primul Razboi Mondial, oamenii redescopereau parfumul seducator de �savoir Ítre�. Jazz-ul si tangoul tineau cafenelele pline pana dimineata, iar cuvantul de ordine era �stralucire�. Pentru stralucire, oamenii erau dispusi sa cheltuiasca tot ce aveau, mai ales dupa nefericita perioada care ii invatase cat de neasteptat de scurta poate sa fie, de fapt, viata.

Pentru intreaga Europa, perioada interbelica este momentul in care luxul incepe sa fie o industrie �populara�. Imbogatitii razboiului, noile fabrici, lipsa de oameni calificati, toate au condus la formarea paturii �aspirationale�, portiunea de clasa mijlocie care are repere in clasa bogata si, implicit, aceleasi obisnuinte de consum, chiar daca la o scara mai redusa. In acei ani s-au nascut actualii mari jucatori de pe piata luxului, inclusiv Gucci, o companie care nu s-a oprit niciodata din crestere, chiar din momentul nasterii sale. Doar in 2005, anul care a marcat sfarsitul recesiunii in segmentul premium, cresterea grupului a fost de peste 15%, cu brandul Gucci pe post de locomotiva, la o crestere de 18,4%.

Intreaga poveste a inceput in 1921, cand Guccio Gucci, un aventurier plin de inspiratie, a deschis un magazin de pielarie si accesorii in Florenta, urmat la scurta vreme de un magazin de bagaje de calatorie. Singura lui experienta era reprezentata, la acea ora, de anii in care fusese angajat al Hotelului Savoy din Londra, eterna gazda a celor de sange albastru. De altfel, din primele sale tentative s-a vazut clar ca rafinamentul estetic al britanicilor era pe cale sa intre in cea mai placuta simbioza cu materialele de o calitate inca neegalata ale mesterilor toscani. In doar cativa ani, Gucci cucereste �stralucitorii� Venetiei cu liniile sale de inspiratie ecvestra - geamantane, genti, manusi, curele sau pantofi. Multe dintre simbolurile utilizate apoi de Gucci sunt cele care au succes in aceasta perioada.

Inovatii pentru totdeauna

In anii �40, noul razboi aduce o alta criza pe piata luxului, iar lipsa de materiale face imposibila producerea de cantitati, macar simbolice, de accesorii valoroase. Pentru Gucci nu este neaparat un semnal de alarma, mai ales ca intentiona deja de ceva vreme sa lanseze un concept nou. Apare astfel prima �Bamboo Bag�, cu manerele care fac si astazi furori in randul publicului, de la nobili si familii regale la amatorii de istorie a modei. Un pic de otel sau de aur, ceva finisaje, in rest doar exploatarea estetica a resurselor acestui material, inca destul de strain europenilor, si succesul este asigurat.

Ajutat de fiii sai, Gucci se extinde cu repeziciune. In anii �50, pornind de la culorile chingilor care tineau saua calului sau favorit, Gucci isi coloreaza numele in verde-rosu-verde, noua sigla devenind rapid una dintre cele mai recunoscute imagini de brand din lumea luxului. Fondatorul se stinge din viata in 1953, nu inainte de a deschide primele filiale ale companiei, intr-un moment in care devenise deja evident ca micul atelier intrase pe un drum fara intoarcere, spre recunoasterea mondiala. Inainte de sfarsitul deceniului, Gucci deschide magazine in Milano, Londra, New York, Palm Beach, Paris si Beverly Hills, Aldo, Vasco, Ugo si Rodolfo Gucci conducand numele tatalui lor catre o notorietate pe care acesta nici macar n-o visase.

Produse pentru totdeauna

Fiii lui Gucci au avut inspiratia sa mizeze pe un domeniu in care nimic nu se intampla fara o strafulgerare de geniu: posteritatea. In timp ce marile case de moda se axau pe sezoane si curente, se adaptau noii muzici si noilor valori, cei de la Gucci reinventau lucrurile simple, obligatorii, accesibile. Geanta de umar de care nu se despartea Jackie Kennedy, ramasa in istorie sub numele de �Jackie O�, �Hobo Bag�-ul - o geanta �nestructurata�, unisex, facuta celebra de Liz Taylor, Peter Sel-lers si Samuel Beckett � sau esarfele de matase inflorata facute initial pentru Grace Kelly devin rapid accesorii obligatorii pentru intreaga lume.

Citeste si:

Nu mai putin eterni sunt mocasinii Gucci, adoptati aproape imediat ca exponat permanent la Institutul Costumelor, din cadrul Muzeului de Arta Metropolitan din New York. Adaugand si noua sigla, cei doi �G� intrepatrunsi in oglinda, Gucci este definitiv instalat ca brand in toate capitalele modei la sfarsitul anilor �60. Restul este o mare istorie de fuziuni si achizitii care au facut din buticul venetian de pielarie un adevarat gigant, dar cu o istorie plina de razboaie fratricide, colapsuri economice si tentative de preluare.

La sfarsitul anilor �70, cand firma se numara printre primii furnizori de lux care cucereau Hong-Kong si Tokyo, Aldo Gucci se supara pe fratele sau, Rodolfo, considerand ca acesta contribuie prea putin la dezvoltarea firmei, si deschide de unul singur GAC - Gucci Accessories Collection. Initial, aceasta firma specializata in borsete pentru cosmetice, brichete si stilouri, nu avea alta destinatie decat aceea de a promova mai intens produsele divizie de parfumuri Gucci, insa preturile GAC, mult mai mici decat orice alte accesorii de catalog, au avut alt efect decat cel scontat. Gucci facea primul pas spre a deveni o companie �populara�. Depasirea cifrei de afaceri a diviziei de accesorii de catre cea de parfumuri, accesibilitatea unui brand care fusese pana nu de mult rezervat vedetelor si lansarea operatiunilor angro faceau ca pana si �Vanity Fair� sa consemneze in acea perioada ca �fostul lider al luxului este pe cale sa devina o firma de aeroport cu lipici la public�.

Pana in 1985, Aldo ajunge in puscarie pentru evaziune fiscala, pe baza marturiei propriului fiu, Paolo, iar Rodolfo moare. Mostenitorul acestuia, Maurizio, se aliaza cu Paolo, muta operatiunile legate de licente in Olanda, pentru un mai bun regim de taxe, si alunga restul familiei din operatiune, insa in termeni multumitori pentru toata lumea.

Corporatia

In 1989, la carma imperiului Gucci este instalat Dawn Mello, cea care revigorase Bergdorf Goodman-ul newyorkez. Noul director de creatie ii aduce in echipa pe Calvin Klein si Tom Ford, ultimul fiind cel care a creat si cel din urma detaliu din imaginea de astazi a firmei. La inceputul anilor �90, in timp ce accesoriile din GAC produceau singure 110 milioane de dolari numai in SUA, restul operatiunilor pareau ca se duc de rapa. Din 1993, Mello se intoarce la Bergdorf Goodman, iar Ford reuseste sa aduca pe podium succes dupa succes, cu o colectie naucitoare in 1995. Un spirit dur, de protestant-alb-anglo-saxon inspirat de Ralph Lauren, adaptat hedonismului Gucci, face din Tom Ford o noua stea a modei, la doar 35 de ani. Madonna, Gwyneth Paltrow, Liz Hurley si o pleiada de vedete dau buzna in magazinele Gucci, iar brandul se poate considera salvat.

Astazi, din Grupul Gucci (aflat in proprietatea unui gigant financiar care a pornit de la afaceri cu cherestea si mobila, PPR) fac parte o seama de branduri majore ale luxului: Alexander McQueen, Balenciaga, Bedat&Co, Bottega Veneta, Boucheron, Sergio Rossi, Stella McCartney, Oscar de la Renta, Fendi, Ermenegildo Zegna sau Yves Saint Laurent.

Chiar si asa, dupa ce Gucci Group reuseste sa evite preluarea de catre LVMH, Ford decide ca viitorul sau e in alta parte si, in 2003, paraseste firma. Continuatoarea sa, fosta ucenica, Alessandra Facchinetti, este acuzata la sfarsitul lui 2005 ca nu se poate desprinde de influentele maestrului sau. Colectia se impune ca una dintre putinele realizari care nu au nevoie de sprijinul presei, iar Gucci, vorba ceea, merge mai departe, cu tot cu cele cateva miliarde de euro pe an.