La referendum nu au fost observatori din partea Occidentului. Au fost, in schimb, ziaristi. Aproape 200. Din multe tari. Semn ca evenimentul nu a fost lasat sa treaca la voia intamplarii. Si ca statele lumii sunt interesate de ceea ce se intampla pe Nistru. Din multe puncte de vedere, Transnistria a creat un precedent.

Desigur, Rusia compara situatia de aici cu cea din Muntenegru sau din provincia sarba Kosovo. Privind superficial sunt unele asemanari. Dar pe fond lucrurile sunt absolut diferite. In special in cazul Muntenegrului, care, tot printr-o consultare populara, s-a desprins pasnic de Serbia. Cat priveste Kosovo, procesul este in derulare, finalul ramanand o necunosuta.

Cum au votat transnistrenii? Oficialii intervievati la iesirea de la vot au declarat, cum era normal, ca pentru independenta. Inseamna asta ceva? Nu. Plebiscitul nu antreneaza decizii legislative. Este un punct de vedere exprimat. Dar care, in caz de nevoie, la momentul potrivit si cu abilitatea politica adecvata, ar putea fi folosit ca arma pentru realizarea anumitor obiective strategice. De cine? In primul rand de Rusia, catre care inclina transnistrenii. Dar si de Kiev, unde o buna parte a elitei politice regreta faptul ca in buletinul de vot nu s-a regasit si o intrebare referitoare la Ucraina. Oricum, un lucru este cert: consecintele votului de ieri se vor vedea peste cateva luni. Dupa ce comunitatea internationala va hotari ce se va intampla cu provincia Kosovo.