Presedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, a promis ca va oferi guvernului irakian intreaga sustinere pentru stabilizarea situatiei de securitate din tara.

Ahmadinejad a facut aceste declaratii dupa discutii la Teheran cu premierul irakian Nouri al-Maliki, care a inceput marti o vizita de doua zile in Iran.
Presedintele iranian a mai spus ca securitatea Irakului nu poate fi separata de cea a Iranului si a vorbit in termeni pozitivi despre imbunatatirea relatiilor dintre cele doua tari, care in anii 80 s-au aflat in razboi.

Statele Unite au acuzat in mai multe randuri Iranul ca destabilizeaza situatia din Irak prin sprijinul acordat gruparilor militante siite, acuzatii care sunt negate de autoritatile de la Teheran.

Agentia oficiala de stiri a Iranului, citata de reporterii BBC, transmite ca premierul Maliki a descris vizita sa la Teheran drept un punct de cotitura in relatia celor doua tari. El urmeaza sa se intalneasca miercuri si cu liderul spiritual al Iranului, aiatolahul Ali Khamenei.

Citeste si:

Potrivit analistului BBC Roger Hardy, dupa ce premierul irakian a facut vizite in tarile arabe vecine, acum vizita sa in Iran este probabil cea mai importanta si cea mai problematica. El are nevoie de relatii apropiate cu Iranul, dar fara sa nelinisteasca Statele Unite. Si avand in vedere frictiunile dintre Washington si Teheran, pozitia premierului al-Maliki nu apare de loc usoara.

Americanii privesc cu suspiciune legaturile stranse dintre Iran si diferitele factiuni siite din Irak , inclusiv factiunile siite care domina guvernul al-Maliki.
Iranienii, la rindul lor, au dat de inteles in mai multe randuri ca pot, daca vor, sa-si foloseasca influenta in Irak pentru a face si mai grea pozitia americanilor acolo.

Irakienii se tem, asadar, ca o escaladare a confruntarii privind programul nuclear al Teheranului i-ar afecta direct. Totodata, intr-un moment de grav conflict sectar in tara, arabii suniti din Irak privesc si ei cu suspiciune intentiile Iranului siit. Premierul Maliki are nevoie sa-i convinga pe suniti ca el conduce un guvern de unitate nationala, nu un guvern care, prin membrii sai siiti, ar face politica Iranului.