De la reconciliere nationala la executie publica

Spre deosebire de Romania, care a intirziat 16 ani in a-si asuma trecutul securist, Polonia, Cehia si Ungaria sint cazurile cele mai avansate de lustratie in fostele tari comuniste. In 1991, Cehia avea prima lege a lustratiei dintre cele trei si cea mai dura - vinatoarea de vrajitoare a lovit aproape fara discriminare in vinovati si nevinovati deopotriva.

A urmat Ungaria, in 1994, care a urmarit insa impacarea cu trecutul si cu relele lui, mai degraba decit pedepsirea celor culpabili. Polonia a intirziat cel mai mult cu un text legislativ pe lustratie, actul fiind semnat de presedinte in 1997.

Principiul pe care s-a facut lustratia in toate aceste state a fost cel de a stabili daca si in ce conditii oficialii care au colaborat cu fosta politie politica mai au dreptul de a ramine in viata politica a societatilor lor.

Fiecare tara are particularitatile sale, iar lectiile extrase din ele arata ca lustratia e deseori un instrument politic folosit in reglarea conturilor electorale postcomuniste si un proces ce poate fi aminat de catre neocomunisti chiar cu argumentele democratiei liberale. In acelasi timp, diferentele in modul in care s-a facut lustratia in fiecare caz vin din mostenirea specifica lasata de regimul comunist.

POLONIA

Cazul lustratiei poloneze ofera explicatii naucitoare pentru cum poti amina procesul contra politiei politice cu argumentele democratiei liberale.

"Ne demarcam de trecut trasind o linie groasa. Vom fi responsabili numai pentru ceea ce am facut ca sa salvam Polonia din starea actuala de colaps". Cuvintele lui Tadeusz Mazowiecki, primul premier ales democratic in Polonia, au anuntat inca din 1990 dificultatea cu care procesul lustratiei avea sa se lupte in permanenta pina la adoptarea unui act legislativ in acest domeniu in 1997. Mai precis, in urma negocierilor de la Masa Rotunda cu liderii comunisti ai regimului de la Varsovia, conducatorii Solidaritatii le-au recunoscut acestora dreptul de a participa la viata politica poloneza.

Consens deplin intre liberali si comunisti

Argumentul aminarii lustratiei in Polonia a venit, in mod paradoxal, din partea deputatilor liberali ai Seimului. In 1992, parlamentarii Uniunii Democrate, formatiune liberala, au refuzat adoptarea unei legi a lustratiei pe considerentul ca prevederile sale incalca statul de drept, libertatile individuale, aduce in discutie conceptul ne-liberal de "vina colectiva" si incalca constitutionalitatea procesului democratic. Unul dintre ei a adaugat ca lustratia "provine dintr-un mod totalitar de gindire".

Comunistii din Uniunea Democratilor de Stinga au preluat din zbor argumentul, sustinind exact acelasi lucru ca si opozantii lor ideologici, care astfel au devenit parteneri intr-una dintre cele mai bizare coalitii de guvernamint de la inceputul tranzitiilor din fostele state comuniste.

La 14 ani dupa aceste declaratii, si in Romania, Ion Iliescu justifica de ce nu s-a facut lustratie in Romania astfel: "Lustratia e un principiu anticonstitutional, nedemocratic si stalinist". Iliescu e convins ca deconspirarea dosarelor si legea lustratiei sint "reflexe totalitare". Lectia poloneza fusese bine invatata.

Citeste si:

Perspective asupra lustratiei

Bazele lustratiei in Polonia au fost mai degraba procedurale. In speta, refuzul lustratiei a fost justificat cu argumentele corectitudinii si legitimitatii procesului fata de drepturile democratice ale individului. Singurii care au discutat de la bun inceput lustratia ca proces bazat pe aflarea adevarului si indeplinirea dreptatii au fost conservatorii. Dupa ce, in 1997, presedintele de stinga Kwasniewski a semnat decretul prin care legea lustratiei era in sfirsit promulgata, actualul sef al statului Lech Kaczynski reactiveaza lustratia pe temeiurile doctrinei conservatoare: statul are obligatia de a face dreptate si de a dezvalui adevarul despre politia politica si despre victimele comunismului.

CEHIA

Lustratia nu a echivalat cu justitia in Cehia

Experta Vladimira Dvorakova explica pentru "Cotidianul" efectele secundare ale lustratiei dure din Cehia.

"Legea lustratiei nu a facut dreptate pentru ca nu s-au facut diferente intre cei care realmente au facut rau, cei care au semnat colaborari in urma unui santaj si cei care nu au colaborat deloc, dar care si-au gasit numele listate fara nici o explicatie", ne-a declarat Vladimira Dvorakova, profesor de stiinte politice la Prague School of Economics si specialista in tranzitiile la democratie. Confuzia a crescut in societatea ceha si din cauza razboiului crincen dus de presa.

"Dosarele secrete au fost publicate de media, fara nici o dovada ca sint chiar adevarate, fara nici o informatie despre formele de colaborare". In opinia Vladimirei Dvorakova, acest proces a servit in special razboiului dintre politicieni care au folosit dosarele in confruntarile impotriva adversarilor. "Acest fapt a dat nastere fricii in societate".

Acuzati pe nedrept

Intrebata despre cazurile cele mai spectaculoase de lustratie, Vladimira Dvorakova a mentionat numele fostului ministru ceh de Externe, cunoscutul disident din exil Jan Kavan (foto). Acesta a fost acuzat ca ar fi colaborat cu fosta politie politica in cazul arestarii disidentilor intelectuali care au semnat Charta 77.

Ulterior, dupa un laborios proces, Kavan si-a dovedit nevinovatia in instanta de judecata. "Cele mai serioase abuzuri cu dosarele politiei secrete au fost in 1990, cu o zi inainte de alegerile din iunie, cind vicepremierul Jan Ruml a dat publicitatii faptul ca liderul crestin-democratilor, Josef Bartoncik, ar fi fost colaborator al politiei secrete, lucru care a avut un impact negativ asupra rezultatelor alegerilor."

Justificarea procesului

"La inceput (in 1990-1991, n.r.), lustratiile au fost justificate pentru public, astfel: in noua democratie, unde sistemul este fragil, este important ca ele sa aiba loc pentru a impiedica infiltrarea vechilor structuri si a agentilor politiei secrete". Experta ceha in problemele tranzitiei a nuantat: "Paradoxal, impactul legii lustratiei a fost mai ales asupra fostilor disidenti, aflati mereu in vizor si investigati de politia secreta, si a reformatorilor Primaverii de la Praga".