Cam 25 la suta din femeile moldovence sint victime ale traficului international de persoane, spun statisticile oficiale. Procentul este halucinant: practic, o femeie din patru se ocupa cu prostitutia in afara granitelor tarii. Fenomenul pare a fi problema numarul unu a organizatiilor nonguvernamentale si este recunoscut ca gravitate de executivul de la Chisinau. In schimb, guvernul autoproclamatei republici transnistrene nici macar nu recunoaste ca s-ar confrunta cu o asemenea problema. In aceste conditii, teritoriul de peste Nistru este un adapost sigur pentru traficanti.

Programele de prevenire si combatere, cu consistente finantari SUA si UE, se deruleaza la nivel national - minus Transnistria, unde ONG-urile actioneaza aproape in ilegalitate - insa rezultatele se lasa asteptate. De vina pentru esecul programelor este - asa cum am constatat impreuna cu scriitorul american Benjamin Skinner, specializat in studiul traficului de persoane si al sclaviei moderne - saracia lucie in care se zbate mare parte a populatiei din Republica Moldova.

Americanul Benjamin Skinner a calatorit in toata lumea pentru a-si documenta cartea "Oameni de care te poti lipsi. Noua sclavie in economia mondiala", preconizata sa apara la inceputul lui 2008. Initial, Republica Moldova si Romania nu figurau printre destinatiile sale. Fiindca in multe tari din Occident si din lumea araba a intilnit prostituate moldovence si romance, Skinner a venit sa studieze pe viu resorturile acestui tip de trafic sexual. L-am insotit in periplul lui prin Moldova si Transnistria, pentru a vedea de ce peste Prut programele de preventie si combatere a traficului de persoane nu dau rezultate. Una dintre cauzele esecului este lipsa banilor: o data repatriate in Moldova, femeile sint ajutate de stat prin fundatii si ONG-uri pe o perioada de maxim trei zile.

Organizatiile de intrajutorare spun ca finantari exista, dar ca numarul foarte mare de victime face imposibila acordarea unor ajutoare consistente pe termen lung. Benjamin Skinner crede ca prapastia dintre multimea de saraci si mina de milionari, in majoritate rusi, precum si lipsa clasei de mijloc, fac din Moldova o tara de lumea a treia, in care o explozie sociala este oricind posibila.

PROSTITUTIE CU ZIMBETUL PE BUZE

Vreme de doua saptamini, impreuna cu Skinner, am incercat sa gasim macar o femeie traficata in Occident, reintegrata social ulterior, gratie ajutorului dat de una din numeroasele organizatii non-guvernamentale de profil sau de stat. N-am gasit. Femei traficate recuperate si readuse in Moldova sint, ni s-a spus, insa, in majoritate zdrobitoare, ele se reintorc la "munca", in speranta ca de data asta vor fi mai norocoase.

Mirajul Occidentului se dovedeste irezistibil, in ciuda esecului anterior. Cele care ramin in Moldova revin la saracia extrema care le-a impins sa accepte sa se prostitueze, fiindca nu reusesc sa gaseasca un loc de munca platit decent. Am intervievat zeci de femei din Chisinau, Orhei, Tiraspol si alte localitati. Ele au acceptat sa-i relateze scriitorului american, sub protectia anonimatului, cum au ajuns la cea mai veche meserie din lume.

Au cerut pentru "spovedanie" sume derizorii, cuprinse intre doi si zece dolari, iar povestile lor triste, ce-i drept, anonimizate, vor face ocolul lumii. Surprinzator, victimele par a-si accepta senin conditia, li se pare normal sa practice prostitutia ca sa-si poata intretine familiile si sint revoltate doar pentru ca "pestii" le dau prea putin din cit produc de pe urma lor. Retetele de racolare sint extrem de simple: traficantii dau anunturi in ziare cu oferte de locuri de munca in Spania, Italia, Germania, alte tari europene, dar si in Romania, si candidatele apar in numar destul de mare.

Urmeaza apoi selectia: cele mai frumoase merg spre Occident, restul fiind distribuite spre Moscova, Istanbul sau Bucuresti. Unele dintre femei sint aduse chiar de soti, prieteni sau rude apropiate. Acestia primesc pentru ele de la cinci sute pina la o mie de dolari. Multe dintre viitoarele victime stiu pentru ce pleaca, insa acuza faptul ca sint traficate abia dupa ce se prostitueaza ani la rind fara sa primeasca mare lucru. Atunci se reintorc in Moldova, de unde isi incearca norocul cu alti traficanti, sperind ca acestia vor fi mai corecti si vor primi si ele ceva bani.

INFECTATA CU HIV LA MOSCOVA

Transnistria reprezinta raiul traficantilor, spun autoritatile de la Chisinau. Skinner a dorit sa vada acest "rai". La intrarea in tara, am fost intimpinati de tancurile armatei a paisprezecea si de statui cu Lenin si Stalin. Secera si ciocanul sint simbolurile nationale, identificabile peste tot. Insemne agresive cunoscute noua, romanilor, dar care pe Skinner l-au impresionat vizibil.

Localnicilor le este frica sa vorbeasca limba romana. Nu au acceptat o discutie cu "imperialistul" Skinner. Jurnalistii mai curajosi, cit de cit, ne-au spus ca in Transnistria si Uzbekistan lumea traieste exact ca pe timpul lui Stalin. Colegii nostri de peste Nistru ne-au indicat si adresa unui ONG din Tiraspol, loc unde am putea afla mai multe despre traficanti si victimele lor. In subsolul unui bloc, in spatele unei usi metalice, aparata de trei lacate si un ultra sistem de securitate, ne-au primit trei functionare din staff.

Cu vizibila teama, ne-au spus ca guvernul lor nu recunoaste existenta vreunei probleme legate de trafic de persoane sau de coruptie, insa ele detin astfel de informatii si incearca sa ajute mii de persoane, cu precadere femei traficate de retele internationale de prostitutie. Activitatea ONG-ului este sustinuta si finantata, oficial, de guvernul american. Cu toate acestea, comportamentul angajatilor iti da senzatia ca aici se lucreaza conspirativ, ca te afli undeva, cu treizeci de ani in urma, la intilnirile anticomunistilor romani filati de Securitate.

Dintre povestile de viata ale tinerelor cunoscute la sediul acestui ONG, cea a Mariei este de-a dreptul cutremuratoare: a fost cumparata de la familie cu 500 de dolari, a dobindit virusul HIV in urma prostitutiei indelungate practicate la Moscova, perioada in care a fost fortata de "pesti" sa faca sex si cu 45 de clienti intr-o singura zi.

50 DE DOLARI SPAGA DE LA "SPIONI"

Tinerele care au avut sansa sa nu se imbolnaveasca nu ascund ca vor continua sa se prostitueze. Nu doar saracia le indeamna sa accepte sa-si vinda trupul, ci si frica de proxeneti, care, spun ele, nu renunta usor si vin sa le recupereze. Drama femeilor traficate din Moldova si Transnistria va continua sa existe, apreciaza Skinner, atita timp cit acestea nu vor fi protejate prin programe speciale de protectie si reintegrare sociala. Am plecat din Tiraspol fara probleme, dar la iesirea din Transnistria am dat de un granicer circotas, care n-a inteles ce cauta in tara lui un cetatean roman insotit de un american. Banuitor, ne-a spus clar ca nu crede ca am fi turisti si a cheamat "intariri", care sa ne caute in aparatele foto. In final, un ofiter rus din armata a paisprezecea ne-a lasat sa iesim pentru cincizeci de dolari.

APARTAMENTE INACCESIBILE

In Republica Moldova, contradictiile dintre categoriile sociale iti sar in ochi. Masinile sint fie niste "Lada" obosite, care au supravietuit defunctei URSS, fie Mercedes-uri sau BMW-uri de ultime generatii, pentru care proprietarii au platit sute de mii de euro. Totusi, in comparatie cu Moldova pe care o stiam acum cinci ani, la ultima vizita, lucrurile s-au schimbat oarecum in bine: poti lasa masina in siguranta oriunde, parcarile pazite de soldati inarmati si ingradite cu sirma ghimpata s-au transformat in parcari moderne. Cit despre Chisinau, acesta a devenit un oras cu pretentii europene si cu preturi pe masura.

Cel putin in ceea ce priveste pretul apartamentelor si al terenurilor, capitala Moldovei se poate compara fara complexe cu Bucurestiul sau cu alte capitale respectabile din Occident. Pentru un apartament cu doua camere intr-o zona normala (nu in centrul orasului) platesti peste patruzeci de mii de euro, in conditiile in care o suta de dolari reprezinta un salariu bun, iar o suta cincizeci de dolari este virful de salarizare.

Cu toate acestea, se gasesc destul de multi cumparatori. Motivatia data de agentii imobiliari pentru boom-ul vinzarilor de locuinte din Moldova este diferita de cea a jurnalistilor. Primii spun ca sint foarte multi oameni la munca in Europa de Vest, iar banii cistigati de acestia sint investiti in apartamente. Ziaristii de limba romana, nu foarte multi, de altfel, sustin ca existenta multor bani negri pe piata, proveniti din diverse afaceri ilegale, au facut ca preturile sa explodeze la niveluri occidentale. Pentru tineri, aceste apartamente nu sint foarte accesibile. Bancile nu dau credite decit pe maxim cincisprezece ani, iar salariile, mult mai mici decit in Romania, nu prea le permit accesul la imprumuturi.

VORONIN JUNIOR, GIGI BECALI DE CHISINAU?

In ceea ce priveste terenurile si casele noi, lucrurile sint mai "in ceata" decit in Bucuresti. Cartiere noi, cu case mari si luxoase, mai scumpe decit in capitala Romaniei, apar aproape peste noapte in Chisinau. Unele dintre ele pot concura foarte bine cu Pipera lui Gigi Becali. Problema in Moldova este ca nu se cunosc proprietarii acestor locuinte de lux.

Unii spun ca principalul investitor in domeniu este chiar fiul presedintelui, Oleg Voronin. Acesta este considerat, aproape unanim, cel mai influent si mai bogat om din Moldova. Prin banca pe care o detine, "FinCom Bank", se speculeaza ca Voronin junior ar controla toate finantele republicii. Oleg detine si monopoluri declarate, in domenii precum asigurarile, industria alcoolului, transporturi, telefonie fixa si altele. Din acest motiv, este foarte usor de crezut zvonul insistent, potrivit caruia el s-ar afla in spatele proprietarilor de "carton" ai noilor cartiere de lux care au invadat Chisinaul. De altfel, Oleg Voronin face afaceri imobiliare si in Romania, in zona Moldovei.

Un alt personaj care detine foarte multe terenuri de valoare, Serafim Urechean, este banuit de ziaristii moldoveni, si nu doar de ei, ca ar investi masiv in aceste ansambluri de locuinte. La tara, insa, saracia este la ea acasa: pretul unui hectar de pamint egaleaza costul unei consumatii la un restaurant bun din Chisinau.

SATUL CU 370 DE FEMEI PLECATE IN ITALIA

Comuna Cirpesti din raionul Cantemir, una din localitatile in care am zabovit pentru ceva timp, este la fel de saraca ca toate zonele rurale din Moldova. Primarul Ion Badu ne-a spus ca venitul mediu in Cirpesti este undeva in jurul a zece dolari pe cap de locuitor. El considera ca acest venit este mai bun fata de cel din anii trecuti, pentru ca peste treizeci la suta din femei sint plecate in Italia si au trimis ceva bani acasa. Mai exact din o mie de femei, trei sute saptezeci sint, legal sau nu, in peninsula. Din ce stie primarul Badu, majoritatea presteaza munci necalificate, in agricultura, sau au grija de batrini. Edilul a recunoscut ca sint si femei care practica acolo prostitutia. Rata divorturilor este la fel de mare: in mare majoritate, femeile plecate cer divortul dupa ce stau o perioada in afara tarii. Chiar si sotia primarului lucreaza in Italia, la o familie de batrini.

CLUBUL BARBATILOR SINGURI

Ion Badu, impreuna cu alti zece barbati ramasi acasa cu copiii, au infiintat clubul barbatilor singuri. Initiativa nu este unica, a mai fost semnalata si in alte comune unde femeile sint peste granite. Prima conditie pentru ca sa intri intr-un club este sa ingrijesti un hectar de vie, ca sa ai, totusi, o ocupatie. Numai ca vinurile sint foarte ieftine, iar profitul viticultorilor este derizoriu. Cei mai saraci dintre localnicii din Cirpesti, care nu au pamint, merg in Vrancea, unde lucreaza cu ziua in viticultura. Ei se gindesc cu groaza la data integrarii Romaniei in UE, deoarece atunci nu vor mai avea unde munci nici macar ca zilieri.

Exista si victime colaterale in acest exod: copiii din Cirpesti, care au multe de suferit din cauza lipsei parintilor. Cei ramasi in grija tatilor se pot considera fericiti; cei cu ambii parinti plecati ramin in custodia batrinilor satului sau au grija unii de ceilalti. Piata imobiliara din Cirpesti este una derizorie. Un hectar de teren costa intre o suta si, maxim, trei sute de dolari. Cele mai bune case din zona nu pot depasi cinci mii de dolari.

TURISMUL SI PRESA, RUSIFICATE LA MAXIMUM

Pentru ca principalii oameni de afaceri din Moldova sint rusi, majoritatea mass-media este de limba rusa. In Chisinau sint doar sase sau sapte ziare de limba romana. Desi citeva milioane de locuitori vorbesc romana - limba oficiala - tirajul ziarelor in alfabet latin este considerat unul foarte bun daca ajunge la cinci mii de exemplare. Publicitatea este foarte rara pentru gazetele romanesti, tot mai aproape de faliment.

Cu exceptia "Ziarului de Garda", ziarele nu au pagini specializate pe investigatii. Majoritatea vocilor critice din media sint amenintate cu stoparea publicitatii de regimul Voronin. Nici in turism lucrurile nu sint tocmai roze. Cine nu vorbeste limba rusa cauta cam mult un taxi, un hotel, un restaurant sau un Internet cafe cu Windows in limba engleza. Preturile la servicii sint destul de piperate, in unele cazuri mai scumpe chiar decit in Romania. O cina pentru patru persoane la restaurantul "Safari" - amplasat intr-o zona unde o anomalie electromagnetica atrage obiectele, inclusiv masinile, spre virful unui deal - costa peste doua sute de dolari. Preturile pentru o camera de hotel, fara televizor, incep cu treizeci de euro.

CRAMELE AU INTRAT IN UE

Stelele turismului moldovenesc ramin, ca si in epoca URSS, vestitele crame din Milestii Mici si Cricova. Crama Milestii Mici a fost recunoscuta drept cel mai mare "oras" subteran din Europa, cu o suprafata totala de peste doua sute de kilometri de drum subteran. Tunele intregi, pline cu peste cinci milioane de sticle de vin si sute de mii de butoaie, se pot vedea pe parcursul a doua ore de mers cu masina. In inima orasului subteran se afla sala de degustare, unde turistii sint asteptati de lautari, o masa plina de bucate si multe sortimente de vin. Un simplu tur, fara degustare si masa, costa cincizeci de dolari, cu aceste servicii pretul urca, dupa caz, pina la optzeci de dolari.

In ciuda saraciei, a lipsei de educatie la nivel rural, a coruptiei, majoritatea moldovenilor isi vad tara in Uniunea Europeana. Altii considera ca Republica Moldova poate fi un fel de Elvetie a Estului. Oricum, sint majoritari cei care vor ca Moldova sa fie parte integranta a Europei. Exista insa si o minoritate, care face legea in economie, pentru care Rusia a ramas locul de unde se da ora exacta.


Despre autor:

Sursa: Prezentonline.ro


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.