Specialista in istorie cubaneza, dna profesor Lillian Guerra, de la universitatea americana Yale, crede ca Fidel este mort, dar cubanezii nu vor democratie, desi traiesc cu 10 dolari pe luna.

Care este starea de spirit generala a cubanezilor acum fata de boala lui Castro si de renuntarea sa temporara la putere?

Oamenii spun ca strazile din Havana, deseori zgomotoase, din cauza boxelor din care muzica duduie la maxim, sint acum ciudat de tacute. Ceea ce cubanezii nu pot intelege este unde poate fi Raul, pentru ca nu a aparut in public, si, mai ales, de ce Fidel insusi nu s-a adresat poporului de pe patul de spital. Inainte se credea ca este o repetitie pentru drama reala care va exista cind va muri Fidel, un fel de a transmite un mesaj lumii si exilatilor cubanezi din SUA ca populatia din Cuba se va stringe in jurul conducatorilor mai degraba decit sa se revolte. Acum se vehiculeaza ideea ca Fidel ar fi murit de fapt sau ca boala i-a afectat creierul, iar acest lucru a luat pe toata lumea prin surprindere.

Masuri de prevenire a unei lovituri de stat

Faptul ca ieri cotidianul ,,Granma’’ a folosit cuvintul "succesiune" pentru prima oara arata ca retragerea lui Castro nu este temporara, ci permanenta. Eu cred ca Fidel este fie mort, fie atit de grav bolnav ca nu mai poate conduce si ca se vrea comunicarea treptata a acestei vesti, astfel incit sa aiba timp guvernul sa se pregateasca, militar sau in alte moduri, pentru situatii neprevazute. Trupele sint strict incartiruite, acest fapt insemnind ca se incearca prevenirea oricarei posibile lovituri de stat.

Care sint implicatiile concrete si vizibile ale crizei economice in viata de zi cu zi a cubanezilor?

Citeste si:

Cu exceptia unui scurt ragaz oferit de ajutorul sovietic din anii ’75-’85, cubanezii au fost obisnuiti sa traiasca in conditii foarte austere, mincind cele mai simple mincaruri, descurcindu-se cu ce pot pentru a-si face mici reparatii la locuinte (asta se intimpla aproape de fiecare data cind ploua) si pentru a se deplasa zilnic cu mijloace de transport precare.

Benzina la negru, piinea cubanezului

Doua lucruri au fost de remarcat vara aceasta: in primul rind, cea mai mare problema a Cubei este criza de carburanti. Fidel a impus de curind un sistem prin care membrii de incredere ai Tineretului Comunist au fost insarcinati cu preluarea si conducerea benzinariilor. Aceasta decizie a inchis piata neagra a benzinei si motorinei, care forma baza economiei negre mai largi pe care se bazeaza majoritatea cubanezilor pentru a obtine orice, de la cafea la oua, la lapte praf, la hirtie de scris si caiete de scoala pentru copii. Al doilea lucru pe care l-am remarcat este faptul ca noul avint al relatiilor dintre Venezuela, China si Cuba a schimbat viata de zi cu zi a cubanezilor. Venezuela a inceput sa furnizeze petrol de miliarde de dolari pentru Cuba. Pe de alta parte insa, multe spitale din Havana si din alte parti sint renovate pentru a primi pacienti straini, in special venezueleni; cubanezii nu mai au acces in aceste spitale. Resentimentul simtit de cubanezi din acest motiv este palpabil, in special in Havana.

Pacaliti cu chinezarii scumpe si proaste

In privinta chinezilor, guvernul cubanez a promovat in ultimul an in mod sistematic cumpararea (pe credit) produselor electrocasnice chinezesti, cum ar fi frigiderele, in scopul declarat de a reduce consumul de electricitate in locuinte. Membri ai Tineretului Comunist au venit in case si le-au spus locatarilor pur si simplu ca le confisca anumite electrocasnice din cauza ineficientei si le inlocuiesc frigiderul sau televizorul cu unul nou. Pentru ca cei mai multi cubanezi au frigidere americane din anii ’50 (nu glumesc!) pe care inca le mai folosesc (multe nu se mai inchid, iar cubanezii au legat corzi sau lanturi in jurul lor pentru a le putea inchide si deschide), multi s-au bucurat sa profite de acest avantaj. Noile aparate s-au dovedit foarte scumpe pentru salariile mici pe care le cistiga cubanezii, in general nu mai mult de 250 de pesos, sau 10 dolari, pe luna.