Principala concluzie a cercetarii, publicata intr-un material din cotidianul The New York Times, este ca sprijinul pentru integrare printre cetatenii turci a scazut de la 74% in 2003 pana la 58% anul acesta, in special din cauza conditionalitatilor stricte economice, legale si culturale impuse de negocierile cu Uniunea Europeana.

Autorii studiului pun in legatura atitudinea din ce in ce mai euro-sceptica a turcilor si cresterea influentei religiei in societate. Mai mult de 60% dintre cei intervievati au declarat ca esecurile pe care le-au inregistrat in viata se datoreaza lipsei de credinta.
Aproximativ 46% dintre respondenti au spus ca prefera scolile religioase celor seculare pentru educatia copiilor lor.


Desi studiul evidentiaza o corelatie intre conservatorismul religios si atitudinea euro-sceptica, multi sunt de parere ca o Turcie religioasa poate fi de folos Uniunii Europene. Ministrul de Externe turc, Abdullah Gul, incearca sa arate ca tara sa poate fi o punte de legatura intre cultura occidentala si cea orientala. Citat de New York Times, Gul explica: "Islamul este una dintre cele mai vechi religii din Europa si a avut contributii majore la cultura europeana. Faptul ca Turcia este o tara musulmana si ca este o democratie de tip european ar trebui vazut ca o contributie esentiala pentru pacea Europei si a lumii".

De cealalta parte, multi cetateni ai statelor membre UE se tem de integrarea acestei tari in structurile europene. Dupa cum arata ultimul Eurobarometru publicat de Comisia Europeana, 48% dintre europeni se opun aderarii Turciei.

Cei mai multi opozanti se afla in Austria, Germania si Cipru. Cetatenii polonezi, suedezi si olandezi sunt printre cei mai favorabili ideii unei Turcii europene. In total, 39% dintre europenii intervievati pentru Eurobarometru sustin aderarea Turciei. In acelasi timp, 56% dintre acestia ar fi bucurosi sa vada Croatia membru al Uniunii, desi Croatia si Turcia au inceput negocierile de aderare in acelasi timp, in 2005.