Aflat in Marea Mediterana, la sud de Turcia, Ciprul a cunoscut numeroase stapaniri in decursul istoriei: asiriana, egipteana, persana, romana, bizantina. In sec. al XII-lea este ocupata de cruciati pana in 1489, cand trece sub stapanirea Venetiei. In 1571 este ocupata de turci, iar in 1878 de englezi. Intre 1878 si 1960, Ciprul s-a aflat sub ocupatie britranica. Britanicii au preluat administrarea insulei, cedata de otomani, pentru valoarea strategica a insulei, dar si pentru a-si proteja ruta lor spre India via Canalul de Suez. In schimb, britanicii au fost de acord sa ii ajute pe turci, in cazul unui atac din partea rusilor. In 1914, Ciprul a fost anexat Marii Britanii, dupa ce Turcia s-a alaturat Germaniei in primul razboi mondial, iar in 1925 Cipru devine colonie britanica. La 16 august 1960 Cipru obtine independenta, constituindu-se ca republica federala binationala, in cadrul Commonwealth-ului Britanic.

O istorie zbuciumata

Grecii declanseaza in anul 1954 o miscare de gherila, sub conducerea colonelului Grivas. Ea a fost indreptata atit impotriva colonialistilor englezi, cit si contra separatistilor turci. In anul 1959 este semnat acordul de la Londra care pune sub suveranitate britanica bazele militare de la Akrotiri si Dhekelia (circa 3% din teritoriul tarii). Turcia, Grecia si Marea Britanie devin puteri-garant ale statului cipriot care si-a proclamat independenta in anul urmator. Intre anii 1963-1964 pe insula au loc ciocniri interetnice singeroase. In conflict au intervenit imediat Turcia si Grecia. Pe insula au fost dislocate forte de mentinere a pacii ale ONU ('castile albastre>>). Presedintele statului cipriot, arhiepiscopul Makarios, a izbutit sa mentina temporar unitatea tarii. In aceasta perioada in Grecia se instaureaza regimul dictatorial al 'coloneilor negri>>.

Citeste si:

Dar timpul dictaturilor a trecut. Pentru a se mentine la putere, 'coloneii negri>> au hotarit sa se foloseasca de miza cipriota. In anul 1974 o parte din garda nationala greco-cipriota, cu sprijinul declarat al Atenei, a savirsit o lovitura de stat, indepartindu-l de la putere pe presedintele constitutional Makarios si a proclamat 'Enosis>>.

Turcia a reactionat prompt si a debarcat in nordul insulei un desant de 40 de mii de militari. In Europa au avut loc primele epurari etnice din perioada postbelica. Peste 250 de mii de etnici greci s-au refugiat in sudul insulei, iar de acolo in nord au plecat circa 80 de mii de etnici turci. Tara si capitala sa, Nicosia, a fost divizata in doua parti de asa-zisa 'linie verde>> care este si astazi un adevarat 'zid berlinez>> al Ciprului. Autoproclamata 'Republica Turca a Ciprului de Nord>> (RTCN) nu este recunoscuta pe arena internationala decit de catre Ankara care a hotarit cu aceasta ocazie sa-si rezolve unele probleme.

Pentru a scapa de suprapopulatia agricola din Anatolia interioara, Turcia a repetat practica sultanilor si a indreptat in Ciprul de Nord mii de tarani pauperizati din aceasta regiune. Partea greceasca a insulei si-a revenit foarte repede dupa socul razboiului civil. Ritmurile cresterii economiei nationale au intrecut orice asteptari. Tara a devenit un adevarat paradis turistic si investitional pentru Europa Occidentala. Guvernul greco-cipriot a luat linia strategica spre aderare la Uniunea Europeana, avind sustinerea Greciei care facea deja parte din aceasta organizatie. Pe 1 mai 2004, Ciprul a intrat in Uniunea Europeana, alaturi de Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia si Republica Ceha.